FLOARE PETROV

doruri dezlănțuite m-au pus pe jar, aș vrea să mistuie distanța dintre noi, doar unul falnic, rămuros ca un stejar, te strigă iubite în noaptea de Joi. frigul mușcă iar din inima firavă, tu nu ești

cu chef de distracție, poftă de must, vreau să simt că toate regretele dispar, bucuriile toamnei au select gust, deznădejdea de speranță o separ. mi-am invitat prietenii în foișor, la un pahar de

luna își expune strălucirea selenară, cu stele în trenă mă umple de vrajă, mi-a transferat în suflet iubirea seculară, îi dau salutul de pe-a nopții plajă. varsă peste lume visuri de belle art, pe

pe prispa dorului cerul îl scrutez, să văd un semn de la tine iubite, tare mult aș vrea viața să o scurtez, să vin la tine pe stelare orbite. în brațele tale să-mi găsesc liniștea, să-mi înflorească

minunile toamnei au revenit cu alai, este armonie între mare și munte, triluri de ciocârlii se răspândesc în plai, între azi și mâine construiesc o punte. roade de lumină sunt semne de

simfonia luminii lumea o fredonează, la izvoare unde liniștea-i melodioasă, cristaline unde se armonizează, cu inima romantică, evlavioasă. pe țărmul unde sirene mai cântă, îngână si nisipul

au început nemulțumirile să fiarbă, precum ingredientele în ciorbă, eu vreau cu Dumnezeu să stau de vorbă, la umbra stejarului pe covorul de iarbă. sunt iar în creștere impozite și taxe, pensia nu

arunc năvodul în marea liniștită, plutesc pe valuri precum o meduză, cu fire romantică am fost investită, nu îmi pasă că vremea este obtuză. îngrop iluzii în nisipul de aur, castele ridic pe țărmul

acum printre stele îmi doresc un sejur, în regatul luminii în brațele iubirii, dorința mea este un fluture pe abajur, nu știe de obstacol pe calea împlinirii. luna îmbrăcată în dantelă argintie, mă

am strâns amintiri ca pe un tezaur, îmi spun mereu că viața e frumoasă, cu stihii am luptat ca un centaur, acum pot spune că sunt glorioasă. crește în suflet un val de empatie, pentru această lume

da, am ieșit din umbra destinului, sunt plină de lumină și de serenitate, ascult mereu chemările divinului, aplicând și lecția de demnitate. cu iubire plătesc pentru tot ce primesc, cu credința

crizanteme albe se răsfață în lumină, conectată cu natura împărtășesc senzații, aud vrăjită stelele cântând în surdină, trăiesc și noaptea un iureș de atracții. constelații de iubire dăinuie în

poveștile timpului citite din anale, au creat în mine un curaj nelumesc, azi destram cu el zbuciumări carnale, pentru tot ce simt cerului mulțumesc. tăcerea mi se pare piatră filosofală, se

visez acum o lume cu super eroi, să vindece răni, suferințe, dezastre, pământul precum cerul să nu aibă nevoi, nici naufragii pe oceane albastre. să fie fericirea ca o pădure deasă, simfonia

adie romantismul ca un zefir, e plină lumea de iubiri cu savoare, pe buze înflorește zâmbet de trandafir, prin aer plutesc emoții de candoare. lumini îmbracă suflete ca o catifea, soarele

aș vrea iubite să ajung la tine, oriunde ești pe cerul de opal, atâtea doruri sunt prezente-n mine, senzații plutitoare de cristal. iubirea noastră de safir, de smarald, își dezvăluie acum culorile