FLOARE PETROV

pădurile pioase lăsate-s de izbeliște moartea se mută de la pom la pom cât vezi cu ochii o dezolantă priveliște amintește ce barbar poate fi un om. sunt sufocate râurile cu gunoaie vântul

vremurile generează furtuni de neuroni furia oarbă este la ordinea oablă a zilei proxenetismul distruge iubirea din hormoni se umple cu lacrimi amare pocalul milei. îngeri mii sunt abuzați de

prind contur în grația melancoliei în mers ea cadențează amintiri e inundată de miasmele copilăriei poartă cerul albastru în priviri. cu porțile deschise spre lumini cu gânduri mângâiate de

iubirea triumfă învinge-n orice luptă crează tunele în muntele stâncos urcă temerară pe creasta abruptă transmite curajul și celui fricos. uneori iubirea miracole face vindecă depresii

experimentez ascensiuni pe albastră spirală nutrind să mă-ntâlnesc cu steaua mea pe cer poemele plutesc pe valuri de cerneală chemările toamnei mitice mă ajută să sper izvorul poetic mă umple

vreau pe toate planurile o revigorare să fie primăvară în sufletul meu să se-mplinească vise sub raze de soare să-mi fie neted drumul către Dumnezeu. să fie lumină, să fie și culoare în

aleea construită cu aurite dale împrejmuită cu miresme de tei deschide drumuri noi spre catedrale unde se convertesc păgâni și atei. lângă altar pe albastre spirale urcă spre cupolă lumina

cu brațe de flori primăvara bate la ușă o întâmpin cu potirul plin de cinstire cu fluturi în plete parcă-i o păpușă aduce învierea pe aripi de zefire. hai să ne cinstim unul pe altul împreună

Hristos varsă peste noi lumina sublimată să ne ferească de tot ce este rău să aducă liniștea în lumea zbuciumată Doamne ce mult prețuiesc darul Tău. Bunule Dumnezeu iubire absolută ia în grijă

aș vrea adrenalina pe o tiroliană să-mi las visele să zburde hai hui am legat teama de a nopții liană departe de jungla din umbra cerului. aș vrea o aventură ca în tinerețe între brazi și

lalele olandeze au invadat orașul zâmbesc în vitrinele de florării vești de primăvară aduce poștașul eu din cuvinte brodez dantelării. iubirea vindecă mereu orice rană străbate ritmuri cadențe

în suflet am ardori pasionale cu o sete de lumi infinite mă înalț în sfere ancestrale cu toate superbiile iubite. trăiesc beatitudinea unui ogoliu să colind lumea în lung și în lat dar eu

în oceanul de lumină eu sunt o picătură, dar am putere talazuri să sparg, acum sunt concentrată pe învățătură, să cuceresc o sferă din orizontul larg. sunt cântecul magic pe-a zilei