FLOARE PETROV

invidia și ura pun ziduri între oameni precum ironia este otravă și venin dar sufletul meu soarbe flucșii lumeni lumini m-alimentează la ele mă închin. eu sunt o romantică plină de

în șoapte de taină se strecoară vântul timpul deapănă povești de iubire leagăn trainic al naturii e pământul mănunchi de raze pătrund în privire. un amalgam de gânduri înalț către

viață la superlativ, cinste ție odele fericirii sunt scrise cu sânge pretutindeni raiul mă cheamă-n drumeție lumina demiurgică în suflet se răsfrânge. acoperișul lumii e decorat cu

atingerile calde amplifică fiori toate par normale și firești iubirea topește ghețuri și ninsori aleanuri de mătase depănate-n povești. trăiesc explozii de lumină și culoare visul primăvăratec

se scurg în pământ vise gri de plumb altele se plimbă prin vastul univers caută tărâmuri noi precum Columb și-i află cunoașterii un nou demers. am pavat cu versuri drumul spre veșnicie nici

razele-mi mângâie chipul abătut mai vreau încă o viață alături de tine în fiece secundă mi-e dor să te sărut împarte cu mine zilele senine. amintirile noastre sunt rare diamante știu m-ai

trandafirii roșii de iubire vorbesc adună roua nopții în petale îndrăgostiții în jurul lor roiesc împrăștie miresmele în cale. roșii trandafiri azi am primit e ziua mea și soarele-mi

e noapte mă-nvelesc cu pătura de stele mi-e cald mi-e bine și visul mă poartă prin locuri sfinte unde nu sunt rele unde ideile se transformă în artă. lumini mă însoțesc pe drumuri de taină pe

ritmurile gândirii sunt dictate de astre ca dansul ideilor în lumina divină emoții înflorite ca florile în glastre produc în suflet atmosferă senină. mă îmbracă lumini mătăsoase fine din cutia

am creat cu Soarele o fuziune să mă încarce zilnic cu energie lumina să conducă a mea viziune spre performanță și spre magie. sufletul meu precum o televiziune emite informații transmite

oamenii sunt niște diamante defecte se șlefuiesc prin suferințe grave unii au angelice proiecte să atingă fericirile grozave. sunt războaie și drame uriașe sunt emigranți fără destin sunt

universul îmi e tința cu mine-i cooperant evoluția-mi susține cu multă fervoare aspir la iluminare soarele este garant visele mi le transformă în izvoare. în oceanul energetic sunt suflu

sufletul se așează pe făgașul sfânt Duminica particip la sacra liturghie urme poetice vreau să las pe pământ destinul meu e încărcat cu poezie. seară de seară mă rog la Dumnezeu spiritul

îndur la bătrânețe, suferință, povară este foarte grea și provoacă durere dar port în conștiință amintiri de o vară când viața mea a fost numai lapte și miere. pa tâmplele cărunte lumina se