privind în oglinda amintirilor

Vă citesc când și când, de ani buni. Ați reușit să treceți de Atelier, însă aveți atâtea platitudini în textele dumneavoastră. Suferința nu generează automat POEZIE, o exprimare de felul „cu razele iubirii destram norii”, pe lângă acea cacofonie, e atât de simplistă. În opinia mea și acest text, ca și altele, sunt doar încercări puse în rama unei prozodii forțate și nesemnificative.

dragă Gela, îți mulțumesc că din când în când mă citești, dar acum vreau să îți spun cu nu ai dreptate în ceea ce privește suferința și poezia. cred că știi și tu că suferința este parte din dramă, că dramele au creat cele mai spectaculoase piese de teatru, au creat cele mai vizionate filme, că poezia dramatică a sensibilizat cel mai mult cititorii.
te mai aștept și cu altă ocazie indiferent de opinii și viziuni.

“Lacrima iertării” îl curăță de păcate pe cel care a greşit, şi când “iubirea” este țesută de “păianjenii tristeții”, “neştiutele suferințe” clatină “turnul” ei având ca fundație “fericirea” capricioasă şi caducă.