FLOARE PETROV

- doina unei excursii interioare- evadare unde nu-s metrouri microbuze cu teroare. mi se impun canoane, închinările la burți sfidătoare, colosale ca un ogor menit să fie pâinea celor

e iarnă și ninge cu momente fresh arbori se îmbracă cu straie de argint în grădină se așterne imaculat preș eu mă îmbăt cu doruri cu gust de absint. nutresc cu Calea Lactee un liric

aud izvoarele sub crucea Caraiman, revin cântând solemnele lucidități, imnul renașterii răsună-n mărgean fluidă silvană, lumina pătrunde-n cetăți. inimi de ghiocei ca oștiri temerare în suflu

de Luni am început dieta cu fragi cu roua ierbii dulce și lăptoasă de când mă înconjor cu prieteni dragi inima mea e calmă și duioasă. pe lacul de smarald plutesc cu o barcă mă privesc în

arome de gutui din aer respir toamna blândă s-a cuibărit în cord găsesc fericirea ca pe un chilipir în chip de vers, tot timpul îi acord. suflet ușor ca frunza bătută de vânt în cântecul ploii

întunericul pălește soarele și-a deschis ochii primăvara a venit mai devreme mai duioasă iepurii ies ca să zburde din cojocul babei dochii veverițele dansează etalând coada stufoasă. vântul

flutură tricolorul bătrân ca Unirea veseli sărbătorim întâi de Mai aici toți oamenii își află menirea și fiecare loc e colț de rai. astăzi orizonturile sunt multicolore pe cer un curcubeu

bagajul de emoții îl am la îndemână și toate mirările sunt sub pălărie merg la petrecerea de-o săptămână să adun în suflet pură euforie. e liber la distracție și la piscină și dorul mă poartă

printre gânduri iubite te caut dar glasul tău a tăcut fulgerător aud în surdină suspine de flaut care îmi spun că ai rămas un dor. mai scriu un vers pe petale de crin să îmi alin sufletul

acum iubite te odihnești în pace în împărăția Bunului Dumnezeu de mi-ai veni în vis mult bine ai face să îmi alini inima ce suspină din greu. uneori aș vrea să fiu arlechin sufletul meu ar fi

înțelepciunea ancestrala dobândită în prag de senectute, mi-a întărit convingerea că bunul Dumnezeu ne trimite la viață cu o zestre cerească destul de mare, considerabilă funcție gradul de evoluție

armoniile nopții sunt dans în lumină conceptul grațios și pur al veșniciei patos de viziuni, ascensiuni pe lună înfrângerea completă a nemerniciei. senzații grandioase cu stele pe

când mă trezesc în zori cu versul pe buze simt ca lumea-i a mea cu un anume rost vreau să fiu diafană ca roua pe frunze să nu simt niciodată ca timpu-i anost. vreau să fiu ca un flutur vesel,

iubirea este un veșnic anotimp trece și prin mine cu alean lucid unește cerul cu lanul din câmp și cu tandrețe mai sparge un zid. se înalță augustă la stele la lună mă transformă și pe mine în

condeiul mă cheamă la masa de scris emoții romantice mai am de transmis amintiri uitate în minte mi revin îmi înec amarul într-o cupă de vin. gânduri lucide le înșir pe filă este prietenoasă

vorbesc cu mine ca și cu un sfetnic nu știu câtă vreme mai am de trăit mi-am petrecut viața pe tărâmul veșnic nimic pe lumea asta nu m-a înrăit. răspândesc în zare poezia cuminte nu uit să-i

iubirea e întotdeauna dulce solară mă păstrează tandră și neliniștită o port în inimă ușoară povară o răspândesc în lume să fie vestită. emoții năvalnice nu mă lasă să dorm îmi imaginez un

Venus mi-a transferat grație și finețe Mercur mi-a dat putere în cuvânt Soarele îmi dă suport la bătrânețe zilnic spre lumină îmi iau avânt. Jupiter benefic îmi face surprize îmi încarcă