FLOARE PETROV

înțelepciunea toamnei e proverbială cutia Pandorei descarcă surprize lumea mea devine tot mai jovială nu vreau să aibă parte de crize. livezi de gânduri își transferă rodul în cămări de suflet

un cântec solar ne-a adus împreună și ne-am iubit cu dragoste nebună mereu îndrăgostiți mereu optimiști ne-am jucat destinul ca doi artiști. te voi iubi la infinit dragul meu amintiri solare

prin suflet trec furtuni anxietăți mai erodează maluri spre aval aluviuni de spaimă- visceral pătrund în cord străbat singurătăți. n-am irosit sentimentele-n van penița-n sânge am înmuiat-o

mă lupt zi și noapte cu demonii mei despic obscuritățile cu credință măreață dar nu am tendințe să-i înțeleg pe zei fac legea sunt corupți și fură tot din viață. ader cu conștiința la protestul

atingerile calde amplifică fiori săruturi suave catifelează buze iubirea mea surâde ca buchetul de flori n-o las să se piardă-n sentimente confuze. toate par să fie normale și firești îmi

pe cărări de codri mai sunt urme de haiduci umbrele arborilor iscă jocuri bizare tu glie magnifică mereu mă seduci cu splendori răspândite din zare în zare goliciunea metafizică vreau să mi-o

sentimentul meu crește ca o floare fecundată de fluturi în zări minunate farmec discret plin de candoare melancolie topită în zâmbete voalate. fremătare suavă ca frunza de toamnă trece prin

captez din cer gânduri solare versul m-a conectat cu universul dau la o parte sentimente neclare și la îngrijorare găsesc reversul. chem stelele și luna la dialog nocturn vreau să verse peste

fulgere brăzdează cerul cade grindina nebună se înfricoșează tare sufletul, inima, eul norii negri asaltează mândra razelor cunună însă știu că după ploaie va răsare curcubeul. păcat de livada

visați cu mine fără iubire nu aș exista i-am scris poeme ce în lume-au plecat la mii de încercări am putut rezista mi-a fost aproape cântul ca versul fermecat. cântați cu mine pe norul

codru de doine stejarul ți-e blazon înfruntă cu curaj nebunele furtuni și-a extras puterea din coarne de bizon păstrează sub scoarță cântec din străbuni. sunt soră cu stejarul și mă

inima mea brodează iubirea sangvină și melancolia o transformă-n slovă ea crede că destinul n-are nici o vină când își lasă oful pe frunză de mangrovă. flacăra pasiunii în inima se naște și

vreau un optimism mai solid ca oțelul să nu mai las grijile să mă doboare romantic creator să-mi ating țelul sufletul meu visează să zboare. am lansat dorul spre cer ca pe-o rachetă s-a întors

sfinți exercită purificarea în iubire eliberarea de păcat o râvnesc toti în ceasuri lucide cântă din psaltire dar lumea este plină de zeloți. oare cine mai dorește să devină sfânt? vicii

Omenirea este guvernată de legi universale la temelia cărora se află Lumina, universul funcționează, evoluează, exclusiv cu energia luminii, a fost creat din lumina primordială. Oamenii situați pe

ascult concertul de mierle în codru arborii se mlădie în vântul jucăuș razele de soare mă mângâie tandru sorb apa de izvor strâng picuri în căuș. cerul toarnă iubirea, harul cu mărinimie port

scoboară-te Doamne cu soarele în mine să ardă din adâncuri păcatul metafizic descătușează-mă de teamă și suspine transfigurează-n rază dorul fizic. să nu mă lași pe drumuri de-ntuneric steaua

adorm în cântec mă trezesc în cântec greieri la fereastră fac o serenadă muzica îmi dă putere bezne să spintec sufletul meu vrea doar lumini să vadă. magia muzicii mă face fericită intru în