FLOARE PETROV

- inaintea sărbătorii apostolilor Petru și Pavel, gândind ca vor veni la noi ca niște genii novatoare. răgaz de liniște cu meditări complexe limpezi îmi place să cred că toate vor fi noime

fac mărturisiri cu întâmplări din vis sunt pe jumătate un destin hipnotic transpun insomnii de freamăt semiotic pe clorofila albă de la masa de scris. am și un regret că am iubit

Doamne cât e de mare puterea credinței s-a născut din generozitatea ta universală ea scoate din adâncuri izvorul biruinței și îmbracă viața în straie de gală. aprinde lumina cu armonii din

prieteniile mi-au arătat cine sunt eu un romantic incurabil și de neoprit am să iubesc lumea azi și mâine, mereu îi voi purta splendorile în infinit. poezia îmi arată drumul spre eternitate în

sunt multe nopți la rând de când nu dorm poate că visul a ajuns prea greu de dus nu pot să cred că treptat mă transform într-o nălucă. să bântuie prin lume după Isus. caut pacea, liniștea,

în lumea asta mare credința mă conduce îmi modelează romantismul selectiv port destinul demn cu propria cruce e grea dar și ușoară în spirit emotiv. perseverența fermă a câștigat un nume în

culeg lumină de pe geana nopții o strecor în suflet ca pe mărgăritar am străbătut în viată multe echinocții hoinărind ca vântul libertin solitar. am alergat desculță prin vălătuci de ploaie și

nu știu ce să mai fac din momentul acesta, terorile au crescut prin toate zările, ah, mafiocrațiile, ah mogulocrațiile, ah escrocheriile mai cumplite ca jefuitorul ce golește

cu credința amân prăbușirea în moarte mă transfigurează în prilejuri de veghe pulsațiile ei au un entuziasm aparte pe oceanul iubirii mai cuceresc o leghe. cu credința mea fac boala

romantismul meu se scurge în rime ca ploaia de mătase pe arbori flămânzi. nopți de iubire pot să mă anime ca îngerii curați tandri și blânzi. trăiesc cu lumina amplă contopire în fiece secundă

cuvinte se ascund și înfloresc în versuri, se minunează Dumnezeu când le citește, astfel din conștiințe dispar stresuri cu romantice emoții lumea se fericește. iubiri se înmulțesc ca firele de

hai fericire, dă o raită prin ființa mea în straie de lumină cu nimbul auriu să scap de tristețea apăsătoare, grea și-apoi să-nseninezi cerul fumuriu. vino ca o surpriză cu gust de

ah, depărtările ce mare nătângită durere, când e scris în stele să fim împreună, să se-nalțe nimburi din priviri vesele sfere, ochii tăi ochii mei ochii lor numai doruri adună. mă gândesc

Lună nouă frumoasă, Lună deplină mă ține trează strălucirea ta așterni peste mine o lumină calină ca să învăț și noaptea verbul a fremăta. veghea de mamă demnă-i de admirații pătrunzi cu vise