Poezie
doruri vesperale, neostoite
1 min lectură·
Mediu
eu sunt aici, tu în lumea de dincolo,
dar depărtarea iubirea nu-mi ucide,
doruri de tine în suflet freamătă tremolo,
tot mai frecvente și tot mai lucide.
iubirea pentru tine mă înseninează,
un fâlfâit de aripi o simt uneori,
mă înalță în zbor sus pe o rază,
să te simt mai aproape cu mii de fiori.
se aude clopotul cântând pe deal,
merg dorurile să se închine la cer,
mi te imaginez iubite la ceas vesperal,
coborât dintre îngeri ca un mister.
în inima mea răsună o tristă vioară,
înfiorând suspine și liniștea de seară
00521
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- FLOARE PETROV
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
FLOARE PETROV. “doruri vesperale, neostoite.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/floare-petrov/poezie/14176125/doruri-vesperale-neostoiteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.