FLOARE PETROV

regretele mele se scurg în elegii scriu imnurile vieții în creștinitate mă copleșesc mistere și magii vreau să cunosc sfinții în complexitate. trăiesc cu plenitudine de nostalgie tânjind după

impulsuri de trezire la ora matinală inima pulsează secunde animate șlefuiesc cuvintele ca pe nestemate să îmbogățească ziua mea banală. exerciții de-admirații pentru naturi superbe geografia

vântul adie cald, plăcut, înmiresmat de trandafirii care își scutură parfumul, simțuri activate produc senzații dulci, inedite, visuri de iubire ies din anonimat, cu policrome irizații. ne

mă trezesc în zori fericită, dorind fiecare vis să se împlinească în noaptea grea o stea să aprind lumina ei să mă călăuzească. aștept primăvara când iubiri înfloresc și muguri de speranțe

se plimbă dorurile în calești cu cai bucuria umple cărarea pustie nerăbdarea cosește tufele cu scai cuvântul tresaltă pe albă hârtie. în creștetul nopții răsună viori privesc resemnată cum

mă transfigurează voluptatea suferinței dar am îngerii mei care mă consolează iubirea de lumina din adâncul ființei atrage și noaptea străluciri de rază. sufletul meu trece prin proces

cad frunzele din codru prea devreme, golirea ramurilor nu-i o necunoscută, ? de unde ies gângănii ce mamă de vierme îmbogățește subterane când timpul nu-i o brută? ? de unde ies microbii

geometria paradisului îmi este dragă cu spirale de lumină pe care mă ridic cu stele care știu să mă atragă cu anii de iubire cu romantismul modic. iubirea e liantul dintre pământ și

melancolia cu chipul livid mă ține trează la miezul nopții între mine și stele se cască un vid dar eu îl umplu cu albastre emoții. condeiul mă așteaptă la masa de scris în fluxul luminii

gestionez emoții doruri amintiri și nu las suferința să mă distrugă nu vreau să cred în rele prevestiri temeiul credinței l-am clădit pe rugă. iubitul meu călător printre stele bucuri Luna cu

ai avut iubite parte de glorii și strălucire dragostea mea pentru tine este imensă alături de tine am dobândit fericire un Paradis magic o trăire intensă. energie optimism mi-ai dat în

gravitez în jurul luminii rațională duc eforturi psihice să mă iluminez credința este sursă inspirațională în fața vitregiilor să nu cedez. fac tot ce trebuie să fiu un exemplu pe care să-l

nu renunț la iubirea adâncă este diamantul din inima mea extrage zilnic tăria din stâncă nu tratează vremurile în zeflemea. este leac pentru suflet și minte este ca adierea vântului

bate vântul vesel la fereastra mea vrea să-mi strecoare-n casă arome de gutui apoi să îi pictez pe aripi dragostea să nu mai rătăcească prin lume hai hui. eu îi spun că la izvorul

poezia mă transpune în revelații ample versuri sofisticate sufletul mi-l străbat gânduri fluide pot cerul să-l contemple clarități irezistibile care m-au schimbat. în flux nemărginit trăiesc

cerul ninge lumina cu stele căzătoare timpul se convertește la dragostea divină vreau să cred că steaua mea nu moare că-mi va sta alături mângâiere calină. sufletul se închină la sfere