FLOARE PETROV

m-am desprins de tristețe și plutesc pe val unde ultraviolete în suflet rezonează mereu raza de lumină sună ca un chimval doar amintiri de seamă inima păstrează. în cercul de prieteni armonia

în suflet este primăvară și-un blând soare muguri de gânduri stau să pocnească slovele din beznă au căpătat culoare mintea mea-i o carte lumea s-o citească. ating cu tâmplele luminile

sublim mai cântă mierla în zăvoi poiana cu narcise este un loc vrăjit zburd precum fluturii cu gândul la voi prieteni ai speranței cu chipul spășit. salcâmii sunt împodobiți cu salbe să îmi

șterg praful așezat pe vechiul vis privesc clepsidra cu două emisfere noapte și zi se scurg prin scris muza a venit daruri să-mi ofere. slove optimiste se scurg din condei tăcerea-i o durere

lumina lăcrimează la mine în privire peste poporul meu s-a abătut urgia îl conjur pe Dumnezeu iar la milostivire să aplice iarăși în oameni magia. oare ce păcate am comis până ieri? azi

oare nu e poezia una dintre minuni? urcă entuziasmul în cerul albastru îi face pe oameni mai veseli mai buni e un val de simțire prelinsă din astru. face spectacol în duet cu vioara lumina

de-o parte binele de cealaltă răul dar cel mai adesea se întrepătrund pe lângă orice munte se cască hăul timpul pandemic a devenit imund. Cornul abundenței s-a golit de mult în cutia Pandorei

tot ce mi se-ntâmplă n-am cum să refuz zile bune zile rele le trăiesc intens mă străduiesc să scot frica din uz credinței sufletului să îi dau sens. e complicată vremea pe la noi pandemia

alunec în vis pe-al nopții tobogan poate acolo e ascunsă veșnicia în râuri de rouă și parfum de argan îmi primenesc vrăjită căsnicia. acolo în vis mă simt adolescentă îndrăgostită de bărbatul

voi merge singură pe cărările vieții cu speranța că-mi vei veni în vis iubitul meu maestru al tandreții ai fost minunea mea în Paradis. bunule Dumnezeu dă-mi înțelegere și înțelepciune să

trăiesc o nostalgie de momente rare ascult vrajită simfonii neștiute febril mă pregătesc de sărbătoare mângâi icoana Paraschivei sfinte. îngerii îmi cânta cântecele vârstei rezonanțe

glia e vlăguită de vampiri energetici dar nu-și pierde speranța orice ar fi am încredere în Carpații getici chiar dacă sunt bântuiți de stafii. e îngropată fericirea până la gleznă munți de

mă chinuie obsesia morții trăiesc cu ea în simbioză îmbătrânesc în planurile sorții treptat m-asediază o nevroză. moartea e eternă eu sunt efemeră des mă epuizez în lucruri abstracte aprind

pământul este plin de teroriși dar Cristos nu are nici o vină în exploziii mari mor pacifiști îngeri își pierd candoarea divină. lumea-i încărcată cu dezamăgiri moartea se joacă la hotarele

vine gerul aspru de la Polul Nord se petrec schimbări printre materii dar iubirea pură rezistă în cord poate lupta cu viruși și bacterii. croncănesc pe casă ciorile flămânde le arunc în

au înflorit castanii rând pe rând primăvara aduce cântecul ciocârliei e liniște și pace la mine în gând scriu sonetul vesel pe albul pur al filei. mă învăluie miresme de flori grațioase în

am trecut prin viață ca printr-un voiaj am găsit fericiri cântând la tot pasul peisaje de poveste, splendori de miraj au vibrat în suflet au străbătut glasul. s-au născut vise din mândre

lună dragă lună cât de frumoasă ești veghea ta străbună e semn că ne iubești. cu alaiul tău de stele universul îl colinzi separi binele de rele când lumini aprinzi. cerni pe versurile