Poezie
toamna speranțelor
1 min lectură·
Mediu
e toamnă înafară și înlăuntrul meu
descopăr caracterele în profunzime.
privesc mereu către sfânta treime
să-l recunosc în toate pe Dumnezeu.
învăț și de la cerul plin de nori
și de la frunzele ce s-au îngălbenit
e dragoste în toate și urcă spre zenit
lumina se cerne peste arbori și flori.
caut înțelesuri de știință ocultă,
în peisaje fermecate armonii se extind.
cu calmul nopților albastre să cuprind
luceferi de pe bolta cea mai înaltă.
toamna speranțelor freamătă în gând
o recunoștință în mine se dezvoltă.
001.093
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- FLOARE PETROV
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat