FLOARE PETROV

e vară în unghii înfloresc noițe alerg prin iarbă ca fulgul de ușor contemplu satul împânzit cu troițe unde mi-am ctitorit un cuibușor. săteni îmi dau binețe cu sufletul curat trandafirii în

azi îmi voi exprima ființa printr-un consens neoplatonian Dragostea știe că nu există breșe intre oameni, Lumina știe că teroarea nu vine din sinele adevărat, Infinitul știe pentru ce suntem

pentru ca toate gângăniile din țara aceasta își schimbă forma de fiecare dată și se repliază pe toate sistemele existențiale, ma animă o forta de nebănuit sa strig în mod meu atipic S.O. S. și

e suferință-n lume până la refuz și moartea pune la tot pasul capcane înăbuș oftatul într-un sunet difuz și agăț bucuria cu șapte arcane. parcă Dumnezeu stă cu spatele la noi și sfinții sunt

mi-am format inima blajină jovială iubitoare romantică visătoare cu renume vise versificate ca o scurgere fluvială pătrund în suflete în sfere din lume. inima mea mult prea sensibilă și

dorul în mine este ca rugul aprins arde neostoit tot cheful de viață l-aș îngropa undeva în necuprins trezită în zori cu zâmbete pe față. dacă aș avea credință de oțel m-aș lăsa în grija

nu dorm urmăresc mersul lunii pe cer este înconjurată de lumini stelare să cuceresc un vis cosmic mai sper tremur întro dorință arzătoare. în suflet se-nfiripă certă nostalgie dansez o

zei corupți de fericire m-au deposedat cred că ar vrea să-mi ia și pâinea de la gură dar magice speranțe nu le-am cedat credința le-a plămădit cu aripi de anvergură. am și un vis măreț ce mă

am sentimente vaste cu azur îngeresc mă așez fericită la masa de scris prin amintiri sublime tot călătoresc astfel mă apropii de marele vis. cu tremur magic mai scriu un poem cu zâmbet

petrec timpul pe rețele sociale mi-am făcut prieteni o grămadă visele umplu momentele goale fericită vreau Dumnezeu să mă vadă. povestim câte-n lună și stele despre viața noastră minunată se

poporul român nu încetează să mă fascineze. majoritatea românilor traversează vremuri grele, nevoile de confort sunt tot mai mari, s-au înmulțit, viața este tot mai scumpă, dar românii fac haz de

dragostea mea e ca argintul viu alunecă prin trup până la glezne i-am compus în inimă poemul candriu să scriu de fericire-mi este lesne. iubirea adorată înscrisă-n univers alungă coșmarul din

sufletul meu vastă lume în lume cu naturi sublime care îmi vorbesc cu splendori de viață adunate-n albume cu prieteni care-mi amintesc să iubesc. mă extind spre stele cu emoții ardente lumini

\"cu moartea pre moarte călcând celor din adâncuri speranța dăruindu-le\" mai harnic pieptenul, mai fermă grebla pentru uscături, revigorat, disciplinat și plugul, - hei, voi mâini cu linii de

șoaptele iubirii se răspândesc în noapte sub baldachin de stele fac dragoste îndrăgostiții unde este iubire viața-i miere și lapte în baie de raze se ard superstiții. iubirea începe în brațe de

în brațele tale iubite mă alint și-n mângâierea ta azi mă topesc mă încred în ochii tăi care nu mint când luminile sub gene strălucesc. mă simt ca-ntr-o oază în armonia noastră în cuibul

zâmbesc în soare magnolii delicate lebede dansează pe lacul dezghețat mierle intonează triluri fermecate pruncii în parcuri zmeie au înălțat. cad printre arbori perdele de lumină verdele crud

în ochii tăi căprui citesc iubire și lumini suave ca în anii trecuți îmi oferi tandrețe zile de fericire simt că zbor spre stele când mă săruți. primesc iubire în fiece secundă nu îmi fac

mut întrebări de la stânga la dreapta doar Dumnezeu ar putea să îmi răspundă de ce lumea greșește cu gândul cu fapta de ce dezastre și calamități abundă. și norii îi mut de pe-o tâmplă pe