Poezie
poem trist
1 min lectură·
Mediu
un munte de probleme tot urc și cobor
doi pași înainte și trei înapoi
bătrânețea e obstacol nu pot să-l dobor
stă în calea mea cu nori în convoi
durerea intensă se ține scai de mine
spatele s-ancovoiat de atâtea poveri
mă mint că viața-i farmec cu zile senine
mult m-am îndepărtat de primăveri
bruma a acoperit colțul meu de viață
în grădină toate florile s-au ofilit
aș vrea ca toamna să-mi fie povață
cum să-mi vindec visul de ciulini zdrelit
culeg sâmburi de cuvinte din lumea virtuală
simt desfătarea-n versuri pe rețea specială
00947
0