FLOARE PETROV

planeta ne e casă leagăn de făgăduință ne crește ne hrănește ne face puternici tot ce ne înconjoară ne e de trebuință e școală ideală ne formează cucernici. timpul se dizolvă în oceanul

hrănesc cu iubire turturele și vrăbii sărmanele îndură a gerului săbii fărâme de pâine și boabe de grâu le ajută să țină iarna în frâu. mă trezesc în zori în vesel ciripit optimismul lor nu

am avut iubite un magic mariaj și ne-am iubit ca doi nebuni frumoși am avut prieteni dragi în anturaj am prețuit intens zestrea din strămoși. și n-a fost zi să nu-ți spun te iubesc am cunoscut

privirile copiilor sunt atât de grăitoare vor să crească în pace în familii fericite vor să se sfârșească satanica teroare creată de bombardierele nenorocite. de rănile Ucrainei să ne fie

sunt cuget arzător în dragostea cuprinsă pasiuni esențiale trec prin transcendențe febra mistuitoare de flacără aprinsă vibrează în sufletul transpus la exigențe. timpul predestinează

din dragoste de viață cerul parcă râde din dragoste de tine livezi înfloresc frumoasă-i nostalgia care mă cuprinde doamne ce fericită-s că pot să iubesc. mă emoționează visul cu ochi

las sacul cu probleme la voia întâmplării timpul jubileaza departe de pericol vuiește în sânge spectacolul mării valul speranței trece prin viscol. e iarnă, mă acoperă ninsori de bucurie de

câteodată ploaia ne învelește cu visul lucid, apoi ca din secret Lumina coboară să așeze peste patimi cununi. în sanctuarul inimii răsune iar și iar regăsirea Iubirii- refrenul veșnicului

Paște luminat a Înviat Hristos și în sufletul meu pacea luminată o trăiesc intens izvor de-înțelepciune să ajung și eu viața în credință că să aibă sens. Hristos este minunea ce deschide

clipe desprinse din zidurile timpului adună-n poala nopții zâmbete de stele iubirea ce mă poartă pe-aripa visului destramă coșmarul gândurilor grele. fluturi zamisliti ca-ntr-un joc

zbor peste munții cu căciulă albă am timp să îmi exprim entuziasmul îmi scald regretul în rouă de nalbă așez în pagină misterul fantasmul. am timp să sper la zile mai bune am timp să iubesc

explorez viața cu percepții de măsură știu că e înțesată cu cinism și invidii nu vreau vreodată să mă umple cu ură să mă pângărească negrele perfidii. acum tot mai des mă gândesc la

ninge cu lumină de sfântul Andrei ninge cu mir din lacrimă cerească funii de usturoi să puneți pe alei virușii morții să ne ocolească. grâu la fereastră puneți într-un bol să crească să dea

eu am fost tăuroaică tu iubite cal și am tras amândoi la a casei căruță îmbătați cu rouă din floral pocal m-ai ales pe viață să-ți fiu mândruță. nu aș fi vrut iubite să dispari din lumea

Toamna scoate frigul și bruma din bagaje le toarnă peste iarba fragilă istovită crizantemele se zgribulesc în peisaje pădurea ruginie tremură gârbovită. nopțile iubite devin tot mai reci și-aș