FLOARE PETROV

mă simt inspirată de aștri sublimi să amplific zilnic gândirea duioasă mă veghează în taină sacri heruvimi iubirea lor de lume este contagioasă. vibrații sonore îmi pătrund în

vreau morții mele să-i cer o amânare Hristos să-mi dea lumină de apostolat am întrebări și zâmbete în buzunare călătoresc cu gândul în lung și în lat. vreau spre steaua mea să mai urc o

gânduri mă copleșesc e noapte târziu și visul nu vine e încă hoinar și cântecul e parcă înecat în calvar și steaua mea suspină pe cerul străveziu. e foarte târziu și visul nu vine dar scriu

viața-i un spectacol și mă minunez că am și eu un rol pe scena ei fac figurație impusă de condei luminile din gânduri le ordonez. adesea viața este o scenă de coridă și eu ca un taur lupt cu

în lumea aceasta cu susul în jos cui să îi pese de focul din mine? cu câte gânduri pot fi de folos ura și trădarea vreau să se termine. în lumea cu sărmani și oropsiți eu mă pun în genunchi pe

lumini de sfinți și îngeri m-au format am asimilat învățături din univers chiar dacă gândurile s-au amalgamat stăpânesc pe deplin dragostea de vers. metaforele vieții sunt multicolore cu

îmi continui proiectul edificator să mă iluminez prin tot ce fac chiar dacă timpul e mistificator rupturi de suflet am să le refac. cu optimismul zilnic amplificator soarelui mirabil am să-i

prietenii mei sunt o comoară sfântă păstrată în inima plină de virtuți o magică vioară cu frenezie cântă anii bătrâneții să-i facă plăcuți. este prietenia o vrajă în suflet nu mă lasă doborâtă

în turnul de veghe cât un zgârâie nori îmi trăiesc singurătatea ca un pustnic gestionez tristețe suspine rumori aș vrea un heruvim să-mi fie sfetnic. să verse peste mine liniștea

mă învăluie plăcut al verii parfum îmi aprind o țigară și sorb din cafea în jur dansează rotocoale de fum timpul mă seduce în costum de catifea. deschid internetul să caut informații un soi de

muzica e un triumf asupra tristeții aduce prin vrajă tonuri de consolare ascult la pian un înger al vieții simt că am aripi să zbor către soare. dau expresii de dans la sentimente mă las în

iubiri alimentează melancolia mea pe zi ce trece ea devine mai pură se ondulează pe culmi ca o stea lumina demiurgă un cântec murmură. din mine pleacă raze - sublime mesaje spre lumea invadată

sădesc un vis la margini de poem gravitând în jurul albastrului văzduh să crească precum bradul nemuritor boem frate cu muntele neînfricatul duh. timpul meu se-ndreaptă spre magic

soarele bucuriei e ascuns după nori tristețea sfredelește în profunzime m-a părăsit extazul s-au destrămat fiori n-am știu că boala e plină de cruzime. plânsul mi-e aproape, lacrimi

prin perdele de lumini cerul îl zăresc luna care veghează cu dragoste mare mirobolante stele pe creștet strălucesc ating sufletul meu cu o dulce chemare. nu cred în pustiu nu cred în

tirania n-a pierit s-a schimbat la față zeii s-au înmulțit poporul îl subjugă românii migrează pentru o nouă viață la străini bogați e fiecare slugă. sclavia modernă s-a extins în

împrăștii gânduri prin zări nesfârșite destinul meu e de povestitor patimi carnale cu greu ispășite îndreaptă crezul spre Mântuitor. nu risipesc Cuvântul niciodată pe aripa lui lumea întreagă

exprim sentimente la modul narativ soarele poveștilor mă inspiră mereu am un spirit de umor inventiv scot din piatră seacă norocul meu. fermecată de amurguri ce devin aurore pot transforma