FLOARE PETROV

iubirea crește ca grâul în brazdă roadele ei sunt împărțite-n lume o primesc în suflet ca o bună gazdă nutrind cu veselia să ating o culme. fără iubire nu știu să trăiesc este darnică viața cu

greșesc când mă las condusă de spaimă prin negura vremii pandemică sinistră mă consolează stele cu lumini de faimă cu ochii lipită de-a cerului fereastră. cu prieteni lângă mine rezolv

emoțiile zilei sunt împerecheate ritmuri dansante plutesc pe zefire versul mi-a oferit aripi de libertate pasiunea mireană vibrează în fire. reflexele esențelor produc fericire mă alimentează

nu dorm mă cuibăresc în poala lunii cu magnetismul ei să-mi dea putere și înțelepciune să ocolesc nebunii care bulversează lumea de mistere. mi-am pus pe cap cununa de petunii dispusă pentru

un zâmbet ar da startul la entuziasm dar în vecinătatea mea este război se extinde în lume stres și marasm pacea e strivită de convoaie de boi. Ucraina sângerează până la temelie și mi se pare

aș vrea să adorm la umbră de agavă să mă visez în brațele iubitului meu să mai simt pe față mângâierea suavă printre flori împrăștiate pe recameu. un dans printre săruturi aș mai vrea în

Luna îmi este grațioasă companie în noaptea asta când nu pot să dorm năvalnice gânduri mă străbat - o mie pe toate-n versuri vreau să le transform. Luna îmi spune să fiu optimistă că toate

magică noapte cu feerie de stele cu luna ce mă-nvăluie cu lumina suavă să pot uita de problemele grele cu fericirea scuturată de pleavă. lansez visul pe cer ca pe-o rachetă acolo mă așteaptă

muzica deschide porți de melancolie prin care gândurile pleacă înspre lume acorduri de vioară transformă-n veselie dezamăgiri , regrete, nemulțumiri antume. muzica mă transpune într-o vară

poeții mă inspiră să dau cu disperarea de pământ din cioburi de regrete și furie să fac un vitraliu să mai nasc un poem din sufletesc travaliu să nu îmi pierd puterea ca frunza în vânt. lacrimi

iubesc în mers în somn și în visare în amintiri îmi imortalizez destinul răspândesc iubire ca polenul din floare îi absorb toată dulceața și seninul. azi îmi cânt întâlnirea cu fericirea cu

iubite faci din iubire o artă pasiune care spre stele mă poartă știi să mă seduci dintr-o privire știi să-mi dai măreață fericire. învăț să cred în veșnică iubire și tot ce simt sfârșește-n

pescăruși în zbor îmi amintesc de mare de verile când am fost fericiți de dorul tău curg lacrimi amare ochii mei de poza ta-s lipiți. aș vrea acum iubite să te știu împăcat cu destinul

sunt precum marea când agitată când liniștită valuri valuri de gânduri trimit spre liman dacă aș fi ca ea iubită prețuită vestită s-ar oglindi în mine și cerul mirean. mi-e dor de mare de

nori albi pufoși plutesc pe cer întinderea iubirii e albastră aduce magie și mult mister zâmbesc mușcate la fereastră. sunt răni care vorbesc de învieri de ce îmi amintești de suferință? sunt

la mulți ani Romănia superbă toți fii astăzi te sărbătoresc la mormântul de eroi se pune jerbă se defilează în marș milităresc. flutură în berne steaguri tricolor lumina soarelui străluce

ce este extazul? un fior multiplu care îmi dă impresia că sunt pe culmi precum izvorul vesel pur și simplu curge la vale prin pădurea de ulmi. ce este iubirea? o emoție pură care se înmulțește

tăcerea ca tristețea nu-mi este dragă, eu cu cuvântul și o ploaie albastră, de la suflet la suflet prin lumea largă, fluturi de emoții plămădesc la fereastră. eu prin cuvânt mi-am găsit