FLOARE PETROV

e brumă "lucitoare" pe gutui, pe arome de viață, grăbit hămesit vine frigul cu roți platinate, tu iartă-mă eu nu mă pot ierta contribuabilă năucă la tăcerile de aur si-un kilogram de optimism

trec apele calme peste pietre șiroaie acorduri de doine rezonează-n adâncuri armonii ancestrale așternute de ploaie umectează munți, poiene, mândre piscuri. îmi răcoresc chipul cu proaspete

fluxul creației e consfințit de stele din univers poetic principii se nasc la baza luminii pe ample rețele versuri sangvine în inimă renasc. e minunat să fiu dependentă de lumină iluminarea

te-am primit în suflet ca pe un soare ți-am închiriat un loc eliberat de bezne emoții tari alunecă spre glezne prietenia noastră este înfloritoare. în colecția de amintiri tu ești prezent te

zburdă voioși copii aproape de parc ce dacă-i închis ei inventează jocuri sar zâmbete de îngeri ca un arc cu bucurii de vară își fac stocuri. freamătă asfaltul dintre blocuri călcat de

e multă veselie la mine în grădină lumini dansează cu roiuri de fluturi ei nu știu de restricții și de carantină alintă florile cu tandre săruturi. simt euforia simt fericirile pure din cupe

visul dezlănțuit pe un car alegoric mă face stăpâna nopților albastre sufletul invadat de-un fior euforic adună străluciri revărsate de astre. în evidența timpului mi-e numele scris delicioasă

Venus ne cheamă la ora de astrologie să rezolvăm probleme în suflet decantate să scoatem și dilemele din cronologie prejudecăți sinistre să fie demontate. lumini angelice să destrame bezne sub

nu îmi las ființa să fie îngrădită asimilez învățături de sfinți gestionez principii cu valoare inedită și înmulțesc zestrea de la părinți. mă prind cu razele în solară horă brodez cuvinte cu

nu vreau să se modifice al meu ego copilăros sentimental și visător construiesc castele din piese lego în fața dramelor nu sunt nepăsător. prin codrul de poveste sunt cercetaș freamătul

nu pot să dorm iubite fără somnifer de când tu ai părăsit lumea aceasta freamăt încontinuu ca un conifer sufletul meu duce lupte cu năpasta. în brațele tale vreau să mă visez să îmi mai spui

nu, nu renunț la conștiință și nici la exaltatele beții dulcele haos imi e de trebuință ca un dans cu fiori și magii. sunt om de când doar erosul dictează, nostalgiile iubirii sunt în

la splendorile lumii mereu am acces astfel dezvolt încrederea în Dumnezeu mă ajută să transform pasiuni în succes să descopăr între sublime stele locul meu. încrederea adună prieteni

stau la taifas cu stelele sfătuitoare cerul strălucește cu lumini de miraj luna mă ține sub aripi veghetoare și mă îndeamnă să trăiesc cu curaj. demonii mei fug se tem de lumină umbrele

melancolică în galben romantică în verde sentimente ce mă duc în zări îndepărtate candoare planantă care-n soare se pierde sete maladivă de zbor spre libertate. am absorbit în mine fericiri

i-am făcut loc luminii în sufletul meu lângă iubirea proaspătă diamantină cu speranțe mari depășesc un clișeu printre lucruri intime pătrund în rutină. lumini cu chip de îngeri port pe

zeii la putere parcă-s surzi și orbi nu văd că țara se duce de râpă stârvuri de bucurie devorate-s de corbi umbre de fericire abia se văd sub lupă. zei întruchipați în demoni nemiloși aruncă

trupul mi-e o boltă cu fiori de nufăr în adâncul meu dialoghează stele mă învață să sper ca să nu sufăr când rătăcesc prin lume gândurile mele. sclipiri de smarald cresc în ochii plânși am