FLOARE PETROV

în oglinda cuvântului când mă privesc nu îmi este rușine și nici teamă eu nu las literele ca să geamă când în peretele timpului le zidesc. din idei luminoase am zidit altar la care mă închin

caut evoluția în sfere luminoase caut veșnicia în serenitate regrete și obsesii sunt peliculoase pentru ascensiunea în divinitate. vreau să convertesc elanul în zbor să plutesc peste tărâmuri

astăzi îl sărbătorim pe Eminescu luceafărul romantic al poeziei după moartea cruntă ne-am ales cu dragostea pură pentru soarta gliei. toată viața lui a fost un preludiu al patriotismului plin

Universul are o contribuție substanțială, integrală în dezvoltarea personalității. A creat toate condițiile pentru ca omul să își poată împlini visurile, proiectele de creativitate, aspirațiile,

mă simt inspirată de aștri sublimi să amplific zilnic gândirea duioasă mă veghează în taină sacri heruvimi iubirea lor de lume este contagioasă. vibrații sonore îmi pătrund în

vreau morții mele să-i cer o amânare Hristos să-mi dea lumină de apostolat am întrebări și zâmbete în buzunare călătoresc cu gândul în lung și în lat. vreau spre steaua mea să mai urc o

gânduri mă copleșesc e noapte târziu și visul nu vine e încă hoinar și cântecul e parcă înecat în calvar și steaua mea suspină pe cerul străveziu. e foarte târziu și visul nu vine dar scriu

viața-i un spectacol și mă minunez că am și eu un rol pe scena ei fac figurație impusă de condei luminile din gânduri le ordonez. adesea viața este o scenă de coridă și eu ca un taur lupt cu

în lumea aceasta cu susul în jos cui să îi pese de focul din mine? cu câte gânduri pot fi de folos ura și trădarea vreau să se termine. în lumea cu sărmani și oropsiți eu mă pun în genunchi pe

lumini de sfinți și îngeri m-au format am asimilat învățături din univers chiar dacă gândurile s-au amalgamat stăpânesc pe deplin dragostea de vers. metaforele vieții sunt multicolore cu

îmi continui proiectul edificator să mă iluminez prin tot ce fac chiar dacă timpul e mistificator rupturi de suflet am să le refac. cu optimismul zilnic amplificator soarelui mirabil am să-i

prietenii mei sunt o comoară sfântă păstrată în inima plină de virtuți o magică vioară cu frenezie cântă anii bătrâneții să-i facă plăcuți. este prietenia o vrajă în suflet nu mă lasă doborâtă

în turnul de veghe cât un zgârâie nori îmi trăiesc singurătatea ca un pustnic gestionez tristețe suspine rumori aș vrea un heruvim să-mi fie sfetnic. să verse peste mine liniștea

mă învăluie plăcut al verii parfum îmi aprind o țigară și sorb din cafea în jur dansează rotocoale de fum timpul mă seduce în costum de catifea. deschid internetul să caut informații un soi de

muzica e un triumf asupra tristeții aduce prin vrajă tonuri de consolare ascult la pian un înger al vieții simt că am aripi să zbor către soare. dau expresii de dans la sentimente mă las în

iubiri alimentează melancolia mea pe zi ce trece ea devine mai pură se ondulează pe culmi ca o stea lumina demiurgă un cântec murmură. din mine pleacă raze - sublime mesaje spre lumea invadată

sădesc un vis la margini de poem gravitând în jurul albastrului văzduh să crească precum bradul nemuritor boem frate cu muntele neînfricatul duh. timpul meu se-ndreaptă spre magic

soarele bucuriei e ascuns după nori tristețea sfredelește în profunzime m-a părăsit extazul s-au destrămat fiori n-am știu că boala e plină de cruzime. plânsul mi-e aproape, lacrimi