FLOARE PETROV

e sărbătoare mare între Prut și Bega tricolorul flutură în mâinile curate spiritul românesc e Alfa și Omega străbate timpul cu istorii minunate. tancuri cu tunuri de mare calibru trec

sunt momente care se transformă-n povești armonii de liniște legate de suflet care te îndrumă să afli cine ești când aduni splendorile prin umblet. sunt momente care devin sărbători alaiul de

îmi place să adorm la pieptul tău iubite și să visez că ne scăldăm într-o lagună îndrăgostiți lulea de stele și de lună să memorăm în tihnă momente dezrobite. să ne iubim în valuri sub un

gânduri albastre, violete, maro le propulsez spre cer semn că exist le împart în lume în formă angro culori să nuanțeze spiritul altruist. maeștrii de cuvinte farmecă viitorul porniri

în puterea cuvântului am crezut mereu rivalități împacă și produce armonii Geneza-i creată prin Cuvânt de Dumnezeu este lumina sfântă ce curmă demonii. cuvântul invadează ca-ntr-un elan

e iarnă și ninge cu momente fresh arbori se îmbracă cu straie de argint în grădină se așterne imaculat preș eu mă îmbăt cu doruri cu gust de absint. nutresc cu Calea Lactee un liric

natura cunoaște mereu cel mai bine calea spre frumusețe și spre miraj ea produce minuni sub zări senine și ne dă lecții de mare curaj. în Paradisul meu izvorul e un brâu care-nconjoară câmpul

tonuri dintr-o rapsodie alunecă în glezne îmi înfierbântă sângele precum un foc ce luminează noaptea șiruri de bezne visul meu pe-o stea își face loc. în răspândire totală rătăcesc prin

ne-am visat rostogoliți în iarba din dumbravă aveam pe cap cununi din flori de maci timpul ținea cu noi demn de ispravă te învăța să mă iubești să mă împaci. cu sufletele încălzite de o rază

melancolia albă printre zăpezi de-argint iubire înrădăcinată în instinct epopeic prilejuri de încântare și de alint salturi peste agonie cu avânt frenetic. e forfotă-n atelierul de

lăsați-mi versul să ajungă la nemurire limpezit în izvoare de dor și de cânt este darul meu ce îl las cu iubire lumii în care trăiesc și mă alint. lăsați-mi versul aripi largi să prindă să

în mine-i o scânteie ce se va face foc când gerul va da buzna prin gândurile mele flăcări sentimentale fără echivoc vor lumina drumul meu către stele. străbat exaltată ca Luna universul să

de-o vreme mi se-ntâmplă lucruri stranii visez că sunt în groapa plină cu șerpi pe coate și pe brânci se târăsc anii timpii creativi nu vreau să fie sterpi. hai bucurie dă o raită prin sufletul

administrez o dragoste din horoscop emoții, fantezii în suflet meșterește din versul clasic mi-am făcut un scop îmi împacă inima când mai greșește. trăiesc o fremătare sub clar de lună steaua

se prăvălesc emoții ca o avalanșă fluidități de gânduri se scurg în clepsidră înot în valuri tulburi ca o hidră și cuceresc cu versul a poeziei branșă. lumina mă privește sentimental

tinerețea mea m-a părăsit de mult dar mi-a lăsat aripile ca să mai zbor și cântul amăgirilor să îl ascult când mi se face noapte când mi se face dor. tinerețea mea e zidită în versuri verzi,

nu aș putea iubi pe-altcineva iubite în ochii tăi calzi stelele strălucesc priviri suave peste zâmbete înmugurite în sufletul tău tandru mă cuibăresc. mai mult nu aș putea să fiu în

în adâncul inimii se naște fericirea este un fel de mare cu perle plină o însoțește cântecul pur și iubirea e binecuvântată de lumina lină. e averea conștiinței este Paradisul împodobește

dorințele mele vizează absolutul nu risc cu tristețea să cad în depresii iubesc apropierea de pământ de lutul care se lasă modelat prin progresii. ating adâncimile vieții cu visul revelații

beție de cuvinte- tonalități candide fluxul creației atinge infinitul lumina stelară în mine se divide să produc bucurie precum răsăritul. sunt consecventă visului inițial transcendența lui se

am învățat din greșeli și am luat din viață tot ce a fost mai frumos am cumulat lumini și am evoluat să am sufletul demn de Isus Hristos. în clipele de mare detașare am visat cu reflexii

bătătoresc poteci dar am mult de mers lumea asta-i mare plină de splendori poeții-s călăuze spre magic univers cerul meșterește mă ninge cu candori. în rodnicia viselor delicatețuri

iubitul meu e prinț și eu o cadână m-a sedus în tinerețea mea cu șarm beatitudinea ține câte-o săptămână în care toată tristețea o sfarm. îi cânt și îi dansez pe cioburi mă cuibăresc în

trăiesc o nouă stare încep un nou proiect sap în mine adânc ca într-o fântână n-am în suflet ură sau vre-un gând abject turma mea de vise stă în magica stână. izvoresc în mine iubiri