FLOARE PETROV

s-a făcut întuneric, ia-mă în brațe nu vreau vre-o spaimă să mă înhațe hai să ne iubim în mare ca doi delfini valuri să ne mângâie pe umerii fini. spune-mi iubite vorbe dulci la ureche inimile

am strâns înțelepciune- infinită avere cuvintele mi-au fost mângâiere, alean și o credință mare care mi-a dat putere să pătrund în lumină an după an. consoane și vocale se scurg din

șarpele durerii s-a încolăcit pe oase mi-e greu să merg ,să urc, să zbor atingerile lui sunt veninoase voi lupta cu el până am să mor. car cu mine un geamantan de întrebări timpul nu-mi

ard ca o torță cu flacără toridă parfum de poezie respir în plămân după ploaia de lumina sunt avidă nu vreau departe de cer să rămân. ape au trecut peste sufletul meu dar nu au reușit că să mă

m-am trezit fericită în brațul dimineții sunt pregătită pentru cafeneaua literară unde am să întîlnesc minunății, poeții cu spirit de înțelepciune rară. cafeaua nu-i amară cuvintele sunt

vatră de dor am zidit în univers pâinea de lumină să se coacă în ea că să hrănească minunea iubirii de vers în nopți întunecate să bucure o stea. dintre multe locuri dragi și sfinte vatra

gestionez sentimente bucurii tăceri dar minunea poeziei mă ține în picioare descrie în detalii plăcerile de ieri când tinerețea mea era ruptă din soare. când vine seara stele în mine

procesez o amestecătură de sentimente drumul bătrâneții este tot mai greu întâlnesc ostacole, multe impedimente am temeri prin care mă rătăcesc mereu. dar am primit și o felie de fericire mușc

îmi îndrept atenția spre un destin profetic vreau să se întâmple minuni în univers rupturii de viață am să-i cos un petic de nuanță albastră scoasă dintr-un vers. îndepărtez riduri la salonul

exprim sentimente la modul narativ soarele poveștilor mă inspiră mereu am un spirit de umor inventiv scot din piatră seacă norocul meu. fermecată de amurguri ce devin aurore pot transforma

vertiginos înaripat îmi este avântul umple golurile din destinul meu în vârtej tumultuos dezvolt cuvântul drumul spre extaz îl caut mereu. doruri câteodată sunt simple rătăciri pasiuni pornite

noaptea adorm cu lumina la pat cu romantismul împăturit sub pernă să ating în profunzime un vis minunat departe de necruțătoarea beznă. noaptea se activează aripile iubirii și zbor descătușată

un munte romantic am moștenit la naștere mi-a fost ursit să fiu miliardară în idei am urcat zilnic pe scara de cunoaștere și am lăsat să curgă lacrimi din condei. bogată în vise, în doruri, în

lumina soarelui se strecoară sub pleoape face să rodească livada cu vise din ochii mei s-au scurs atâtea ape că s-a făcut o deltă cu brațe deschise. am pus pecete pe epistola vremii monumentul

pasiune, performanță , perseverență trei factori perfect decisivi cu parfum de poezie fac prezență printre autorii zilei inventivi. mă hrănesc cu poezia persuasivă las timpul să se scurgă în

tăceri împachetate în stratul de nămol cu care m-am înfășurat bolnavă viața îmi cere să-i plătesc un obol să revigoreze-n timp energia firavă. respir nerăbdătoare infuzii de mentă să

viața se scurge ca râul repede printre emoții și vise de taină vreau să am mereu mintea limpede să mă-nvălui în lumină- nobilă haină. am învățat că supărările aduc bolile de aceea vreau să am

exersez în taină amorul platonic Eros îmi este vitual amant Cronos îmi insuflă optimismul tonic Appolo strălucește ca un diamant. arde-n mine focul sacru de la Prometeu uscături de gânduri se

trăiesc fascinată o noapte violetă stele aurii fac cerului clar nimb în visul romantic mă simt o starletă sub clar de lună gândul îl plimb. curge noaptea prin sângele meu șoapte de luceferi

sunt transfigurată în câmp de lavandă cad în fața mea roiuri roiuri de molii parfum de poezie port în glandă înmiresmând farstitii și orgolii. zâmbete violet îmi înfloresc pe buze gânduri care

primăvara este mirobolantă nimfă împarte lumina blândă și suavă căldura soarelui alunecă în limfă minunile naturii se bucură de slavă. în lupta cu iarna primăvara triumfă topește ghețuri și

poezia mea-i că stânca marmorată o pictează timpul în vitralii chipul ei structură rourată atinge o vreme cu epice detalii. mă ascund în gânduri de abisuri unită cu o stea de opal drumul meu

cred că poeții sunt gardienii lunii îndrăgostiți de muze scriu opere de artă legați de stele cu virtuale funii sunt binecuvântați cu nobilă soartă. pe aripi de vânt străbat galaxii se umplu de

liniștesc emoții pe o bancă în parc atinsă pe umeri de raze măiastre poveștile trecutului treptat le descarc în lacul cu nuferi cu unde albastre. îmi pare că-s sosia salciei