FLOARE PETROV

urc Golgota dârz fără funicular în vârf voi întâlni și steaua mea destinul meu este spectacular mă consum intens cu patimă grea. răbufnesc precum o oală sub presiune mi-am pierdut iubitul

iubirea în mine este poartă interstelară deschide noi drumuri spre Univers limpede ca izvorul ca lumina de clară transformă fiece emoție în vers. fără iubire nu aș ști să răzbesc în această

lună plină, lună nouă azi te scalzi prin caldă rouă albă ești ca o mireasă ești a soarelui aleasă. elegantă, grațioasă azi ești nespus de frumoasă tu veghezi lumea întreagă precum mama cea

îți sărut iubite poza de pe cruce mă simt pierdută dragul meu fără tine nu mai pot controla sentimente năuce rătăcesc hai hui pe a vremii patine. dă-mi un semn iubite să știu că ești bine în

filoni de aur așteaptă să iasă la lumină să schimbe soarta românilor sărmani jalea și nevoile nu se mai termină eu slăvesc Carpații- înțelepți șamani. fertilă e glia sub ploi de speranță din

crucea lui Cristos este leagănul morții eternitatea vieții în pură lumină este reflexul cert al clarității dragostea lui este pururi divină. este frumusețea crescută în noi el ne leagă visele

îmi dau speranță zorii izbăvitori ieșiți triumfători din întunericul vorace fac sublim spectacol pentru trăitori în suflete transferă liniște și pace. nimic nu-i mai sublim ca răsăritul când

bunul Dumnezeu este iubire absolută supremul principiu divin universal înaintez spre el - trăire revolută zi și noapte fac salturi în astral. setea mea de lumină este ardentă îmbrățișez cu

freamăt în lumină, mă bucur de viață iubirea mea doinește în codru de brazi mereu inmugurește cu zori de dimineață nutresc la nemurirea splendorilor de azi. în mijlocul verii dragostea se

bătrânețea e grea ca o tristă povară urc muntele cu ea precum legendarul Sisif dar se rostogolește ca piatra de moară moartea râde de mine trecută-n catastif. flăcări nemiloase ard amintiri în

cerul s-a extins și în sufletul meu constelații de stele vibrează ne-ncetat cu credință pură îl cuprind pe Dumnezeu absolutul iubirii mereu am căutat. gânduri se strecoară în culorile

sentimentele verii au dat în pârg le voi strânge-n samarul sufletului meu să le vând apoi pe tarabă la târg anotimpul bogăției să îl trăiesc mereu soarele proiectează raze blânde în

număr bucurii pe șiragul zilelor zile bune zile rele am avut în viață las grijile deoparte în tumultul apelor lumini angelice mă mângâie pe față. nu privesc oricum înainte și înapoi doar

vreau să ajung în casa marilor mistere să aflu cum aș putea crea un Big-Bang cum pot schimba cursul vremilor austere? și ce pot face să ajung spirit de rang? Dumnezeu mi-a dat suflet

scriu mult nu am timp de pierdut viața se petrece pe mai multe planuri să explorez în lume în necunoscut să ard în conștiință neștiute elanuri. cu imnul stelelor despic nopți negre prin

acordez în suflet bătrâna chitară un cântec vesel iar să compun să nu-mi mai suspine inima solitară cu toate fericirile care apun. gândurile-mi zboară pe aripi de sunet să găsească drumul unui

credința și iubirea sunt structuri de rezistență să pot să supraviețuiesc atâtor mari dureri Dumnezeul milostiv face în mine prezență m-am contopit cu peste șaizeci de primăveri. fiecare

imnul luminii scris în agenda zilei îl cântă vântul îl murmură izvorul condeiul încă tremură pe albul filei flacăra din versuri va topi zăvorul. gândul să zboare liber spre cer