ROMANIA SI FII

ROMÂNIA ȘI FII

(singura elegie despre venerație suprapământeană)

O zi istorică ne leagă frătește cu prinos

de fiori, juxtapunere de ninsori idolatre

să-ți pot spune fericită la mulți ani cititorule

în limbajul pe care-l iubești-

multicolor ca un arc de ecou peste vatre

peste izvoare surori cu care zâmbești

împăcat că nu vor apune nicicind.

Cu sufletul colonizat de lumi superbe

poți înțelege graiuri adunate-n horă,

artizanate, îngerii în chip de turte dulci,

inima ta un altar în care se adună secunde curate...

un atelier al stărilor de grație cu adrenalină cântată

sau de îndumnezeire a cuvintelor

pentru întâlnirea la ora exactă cu cocori vorbitori din alte ceruri alte anotimpuri.

Tu esti amintirea vorbitoare despre Patria mea

stai la dreapta sau la stinga arcului de triumf carpatin

dragostea de patrie e doina egală cu cerul din fiecare,

poezia mea este rădăcina- poezia ta este ramul verde.

Dar numai tu Patrie ești atot trăitoare, tu cunoști îngerii după mărimea aripilor care te-au ocrotit.

Sunt aici toate iubirile tale sub corole de lumină fermecată

ce-au crescut ramificate ca brazii ca gorunii falnici.

Tu ești ilustrația unui comori multimilenar împărțită

multimilenar înmulțită cu infinitul nevoilor...

popoare de iarbă diafane popoare de ploi, de emoții perechi

tu cunoști toate peisajele dragostei românești,

Elogios folosesc acum tot efortul unirii străbunilor

să fiu demnă când dezgrop din memoria cerească

civilizația cea mai venerată dintre pământeni.

Tu Patrie iubești,te dăruiești pâna la sacrificiu și epuizare fără regrete și reproșuri față de cineva.

Ești mama tuturor și Mama mea.