FLOARE PETROV

inima primește impulsuri de karmă mă străduiesc pe rupte să fiu un reper să lupt cu ursita- cuvântul mi-e armă gustul triumfului cu sare și piper. bătrânețea mă ține în stare de alarmă îmi

uneori și plânsul e purificator mă ridic mai sus la oricare cădere optimismul crește edificator azi îi spun tristeții la revedere. cuvântul are forță de predicator amplifică lumina în

vremuri tulburătoare, catastrofale dar primăvara n-are nici o vină vântul poartă suferințe-n rafale și parcă-i prea departe pronia divină. omenirea așteaptă zile triumfale zâmbete sublime pe

sufletul lumii este templu de închinare pe catapeteasmă zâmbesc ametiste pâini de lumină s-au copt din grânare să le împartă vântul în zări pacifiste. mă topesc în noapte ca o lumânare alung

iubirea mea cu sclipiri de safir ai plecat într-o magică lume te scalzi în rouă de trandafir pe raze de stele lași urme. te spovedesc sub solar patrafir n-am să las moartea să te

iau chitara în brațe și o acordez un cântec mă așteaptă pe portativ dintr-o nostalgie iarăși evadez în spațiu mirific august creativ. cearcăne și riduri cu auriu fardez mă-ncarcă bătrânețea cu

cerul îmi trimite semne abstracte să mă metamorfozez o nereidă cu îngerii și sfinții să creez contacte cu o credință constantă solidă. duc la bun sfârșit harice contracte mă simt un fluture

mă conectez cu freamătul silențios al codrului mângâiat de izvoare chiar dacă timpul este malițios și vrea să mă închidă cu zăvoare. sufletul meu a devenit ambițios izvodește bucurii cu

pe pergament e scris hrisovul de independență depind de visuri pe un drum în zig zag metafore mă poartă cu ritm și cadență trecând prin viața mea încă un prag. pășesc printre noroaie cu multă

mi-e dor de tine tată și de tine mamă dincolo de noapte dincolo de gând două doruri grele strânse-ntr-o năframă clopote albastre ascultă bătând. durerea mea trece prin a nopții vamă s-a ascuns

în slovă se sfârșește freamătul năvalnic am nevoie de lumină ca să mai creez în fața zeilor sunt un biet nevolnic bucurii doruri suspine gestionez. un munte de iubire nobil falnic cheamă la

noian de gânduri (rondel) câmpul se împodobește cu petalele de mac ce frumos se coace grâul pe neprihănit ogor iarăși simt entuziasmul fluturilor din stomac și mi-e dor de tinerețe de amor

îi produc fericirii ancestrale conexe cu lecții de viață încastrate în minte am străbătut și drumuri noroioase convexe am avut și îngeri să-mi dea învățăminte. mă bucur de prieteni indiferent

îmi trezesc extazul cu semințe de mac și mă rostogolesc în câmp de lavandă leagăn de visare un albastru hamac orizont deschis în ritm de sarabandă. sorb cu sete mare cafeaua cu caimac mici

apă, aer, alimente, viață fără stres în malaxorul zilei am tocat tristețea magice stele m-au scos din eres mă împac cu iarna și cu bătrânețea. câte bucurii mai sunt de cules din lumea mare

zorii își revarsă bucuria albă angelice lumini se strecoară în gând înec amarul în spuma din halbă mai scriu un poem de coșmar uitând. timpul mă învăluie cu parfum de nalbă vântul leagănă

marea își trimite solii- albatroși se coordonează lin unul pe altul și-au făcut cuiburi printre chiparoși cu zboruri măiastre cuceresc înaltul. au adus pe aripi zorii luminoși umbrele lor

în aluatul zilei adevăruri frământ pâinea să crească pufoasă gustoasă cu cămașa de lumină mă înveșmânt și sorb roua stelelor tot mai setoasă. las urme de iubire pe pământ sunt liniștită deloc

în toamna vieții (rondel) suflet candriu în toamna vieții străbați cu gândul lumea întreagă nu-ți pasă că-s ridati pomeții nu-ți pasă c-ai pierdut din vlagă. cu dragostea topeșți nămeții și

soarele drăgăstos cu mirări îl contemplu în preajma lui gândurile sun treze sub cerul de raze construiesc un templu din principii ferme vibrând pe metereze. mă închin la soare cu crezul meu

n-am gânduri sinistre nu am a mă teme Maica Dumnezeie mă îndrumă mereu cu iubiri care rezistă dincolo de vreme și-mi netezesc calea către Dumnezeu. stele varsă-n minte visele supreme pictează

gust poezia pădurii cu sare și piper la fântâna dorului se leagă o idilă cu multă magie, timpul e prosper perseverența-n dragoste este utilă. universul stelelor îmi este reper mă menține

barca pe valuri trage la mal duce cu ea amintirile mele mare, sare, soare medicament termal și spuma mătăsoasă alunecând pe piele. trec de răscruce trec de punct vamal ascultând mirată