FLOARE PETROV

frumoasă este viața cu prieteni valoroși casa dintre sălcii răsună și vibrează crește armonia printre oameni voioși trandafiri și crizanteme inimi fascinează. este multă liniște printre pruni

sigur că te iubesc, te știu dintro memorie de elefant, aveai în cap un fel de soare, în tendoane unelte de săpat și- un barometru și mă orientai mereu spre răsărit, spre toate înțelesurile de

stau în genunchi și cerșesc îndurare de la Iisus Cristos mântuitorul vreau să îmi dea o rază-mplinitoare să-mi călauzească bătrânețea, viitorul. durerile sunt mari grijile mă apasă de stresul

străbat cu cuvântul drumul spre excelență litere sincronizate se transformă-n epopee mă hrănesc cu poezia cu nespusă opulență cu visele de iubire să ating calea lactee. pasiunea scrisului o voi

jubilez că flacăra iubirii nu s-a stins reverberează în întreg paradisul pătrunde în suflet ca în necuprins și arde regretul decimează abisul. sunt un spirit vesel și foarte optimist am

sănătatea sufletului mi-o dă cuvântul cu el iubirea înflorește cu temei știu cuvintele divine au creat pământul universul cu stele sunt ale vieții chei. inima se deschide doar cu vorbe de

norii s-au strâns pe cer ca o turmă admir iscusința la Mama natură o să aducă ploaia în cele din urmă să hrănească grânele pe arătură. nu credeam dar ploaia este sfântă și împrospătează

plouă încet peste iubirea noastră în cale se aștern șuvoaie de amintiri un arțar bătrân freamătă la fereastră așezându-mi nostalgia în priviri. e toamnă în suflet și nopțile-s reci peste

ai fost Paradisul meu plin de culori ai fost iubirea mea plină de vrajă în drumurile noastre au surâs flori ești îngerul meu acum stai de strajă. să nu cad în depresie și disperare mă gândesc

iubirea deschide drumul spre stele vreau să adun lumină din ele mâna destinului să o simt pe cap nu știu de tristețe cum să mai scap. undeva pe o stea este iubitul meu cât îmi lipsește știe

inima îmi spune să n-o mai stresez cu griji și probleme din cotidian în piuă de lumină doruri să pisez iubirea din ea e sfânt meridian. cântecul inimii să se-audă-n surdină pe frecvența

în vremea din urmă Cronos e frivol dar eu îmi urmez destinul mirabil gândul luminat se avântă-n survol făcând o fuziune cu astrul amiabil. nu sunt prințesă și nu sunt geniu învăț din greșeli

o majoritate covârșitoare a umanității posedă o gândire inferioară, mediocră, care generează viruși informaționali în intrinsec cât și în natura înconjurătoare. mentalul întunecat, pesimist

m-am familiarizat pe rețele sociale sunt foarte receptivă la mesaje mă încarc mereu cu gânduri speciale adeseori transcend în pure miraje. mă raportez la o lume mireană trăiesc extazuri ample