FLOARE PETROV

încep cu visul o amplă cruciadă, tărâmuri stelare vreau să cuceresc, luceferii iubirii fac magică paradă, feerie de lumină alcătuiesc. vreau din frustrări să fac o șaradă, abisuri, găuri negre

politici murdare transpuse în fapte au purtat țara din criză în criză lumea e invadată de vulturi de noapte ce au pătruns în spații fără de viză glia e vândută bucată cu bucată lutul în

îngrop amăgirile în cojile de nuci m-au purtat pe drumuri în curbă și zigzag toamnă de poveste te rog să îmi aduci gânduri fermecate înțelepciuni de mag de primăvară mă despart vre-o șase

e miezul nopții luna mă ține trează mă captivează cu magnetismul ei am sentimentul că stau cu ea de pază în turnul romantismului încadrat cu tei. visul meu ideal pelerin printre stele aștept

dedicație cititorilor mei. eu am venit din cerul meu în sfânt pelerinaj, cu Venus la stânga, la dreapta cu Apollo, prin fiecare trec puțin câte puțin lăsând ca gaj, un semn că toți cândva

azi scriu scenariul unui serial cu întâmplări din viața mea sofisticată un fel de mărturie din memorial spre cele sfinte mereu aplecată. o credință magică îmi dă speranță că suferințele se vor

ai căzut iubite în capcana morții te-a luat cu ea în lumea de dincolo dorul de tine crește în proporții inima desperecheată suspină tremolo. ți-ai întâlnit părinții fratele verișorii nu ești

te-aș vrea iubite lângă mine pe fotoliu îmbrățișați să devenim cucernici acum și cuvântul îmi este în doliu și mă chinuiesc demonii nemernici. nu știu ce să fac cu dorul năprasnic care mă

pâinea zilei s-a scumpit ca aurul negru se extinde sărăcia peste tot pe mapamond dar sufletul meu vrea să fie integru pacifist romantic visător în fond. Mama planetă se zbate pentru

simt tristețea ca pe o rupere de nori îmi plouă în suflet îmi plouă în soartă îmi gândesc iubitul și mă trec fiori acum aș vrea să fiu lângă el moartă. trăiesc singurătatea ca pe un calvar îmi

dă Doamne ploaie codrii sunt flămânzi i-a ostenit vântul bezmetic turbat dar poartă în memorie infinite izbânzi nici gerul nici viscolul nu i-a schimbat. cântecul ploii aș vrea să-l ascult în

Luna coboară cu picioarele pe pământ știu că visul poate să mi-l împlinească să mă liniștească dacă mă frământ când viața e grea și cu gust de iască. orice ar fi trubadur voi rămâne am în

companie iubitoare și drăgălașă cățelușa Bella mă surprinde mereu foarte jucăușă nespus de buclucașă umple cu zburdălnicie sufletul meu. urmărește tot ce fac și mă aprobă este de altfel și

vin spre tine iubite în pași de samba nu mai vreau moartea să ne despartă sângele iubirii îmi încălzește gamba lasă-mi deschisă a cerului poartă. sufletul meu e pregătit să zboare în brațele

pentru anotimpuri sunt un simplu cobai mă transfigurează în diferite forme visez să mă deconectez în frumosul Dubai să fiu înconjurată de splendori enorme. trăiesc melancolia cu ochii