FLOARE PETROV

mi-am măsurat și sufletul și mintea, pură nu-s încă blestem ciocoi cum au făcut străbunii mei și-au pus accent neînfricat pe vocile pădurii s-au răzvrătit- acum mă răzvrătesc mai mult ca

voi adormi și voi visa că zbor să mă descătușez de bătrânețea grea voi pune la tristețe lacăt și zăvor căci este nedorită ca o piază rea. în drumul meu voi întâlni un astru stea sau luceafăr

hai primăvară te rog să apari capitala a ajuns regatul de gheață gerul de arbori te rog să-l separi sărmane făpturi flămânde de viață. vino bucurie dă o raită prin mine să mai pot ține

l-am invocat pe Iisus la Cina cea de Taină lumina-i mă îmbracă precum sfânta haină vreau să-i spun că îl iubesc că îl admir lacrimile Lui au un gust de mir. evlavia mea crește prin

sunt turistă visătoare între Bega și Prut dragostei de glie i-am rămas fidelă mi-a dat mult mai mult decât am cerut mi-am cunoscut iubirea într-o citadelă. adun în suflet splendori

iubirea mea mireană poeme compune pasiunea pentru poezie e complexă versul iscusit nicicum nu va apune transmite lumina albastră convexă. între poeți sunt ultimul romantic pe stâncile din cale

răsar în grădini oameni de zăpadă prunci năzdrăvani se-ntrec în năzbâtii aș vrea să fac cu ei o escapadă printre troiene cu albe pârtii. strâng în palme fulgi pufoși de nea sunt semne cerești

nu știi ce greu îmi e să trăiesc fără tine iubitul meu dus în lumea cealaltă este multă patimă-n ale noastre destine dar iubirea ne este vibrație înaltă. mă mulțumesc în vis să ne mai

hai să intrăm în horă cu vesel taraf să îi dăm vieții infinite emoții amarul supărarea să se facă praf să ne înveselim împreună cu toții. la târgul primăverii să procurăm surprize un vis de

simt jocul fantomatic dintre lumini și umbre transfigurări în absolut mă modelează aureole divine se-nalță din penumbre sunt copleșită de senzații ce se ordonează. gânduri oscilează de la

îmi dă târcoale melancolia verde timpul se încarcă cu vești de primăvară dragostea de viață cu zori se întrevede topește zăpezi în căldura solară. s-au întors cocori cu sori de viață

cu voință de putere joc cărțile vieții am în mânecă asul timpului divin am smuls din rondul meu scaieții la florile renașterii pioasă mă închin. în legea firii mele iubesc admir poeții toastez

parcă te știu de-o viață prietene drag în sufletul tău nobil am găsit mângâierea lumini îngerești le- așezi pe un șirag faci clipele să curgă dulci ca mierea. în marea zvâcnire a elanului

mi-e dor de copila din prima amintire patos de viziuni ce constrâng veșnicia infinități de clipe traversând prin fire în sânul universului găsesc temeinicia. pornesc o cruciadă pentru