Poezie
sonetul inimii
1 min lectură·
Mediu
cresc în inimă iubiri purificate
dar și melancolii deopotrivă
este dependentă de serenitate
de pasiuni sublime ce o face activă.
cu puls sonor e centrul vieții
muzica divină o îmbărbătează
să treaca barierele tristeții
în fericirea care scânteiază.
compune simfonii în sacru ritm
și favorizează visători poeții
bate în subtilități de algoritm
frenezia crește cu zorii dimineții.
inima crează universul propriu
sângele cântă un sublim repertoriu.
011.776
0
ar fi răspuns zâmbind: "eu versurile mi le cânt".
prin excelență sonetul are-n el un cântec.fredonați-l,eu așa fac mereu
de aceea nu îndrăznesc, îngăimărilor mele
ce uneori ca formă par,să le numesc sonete.
cu toată stima și prietenia, Ioan.