FLOARE PETROV

oare nu sunt bucuriile dureri transfigurate? în chip de câmpie învelită cu maci oare nu sunt suspinele doruri însingurate? fericiri fecunde cu cuiburi în copaci. armonii de gânduri dansuri în

completez cu viața mea file de istorie am fost eroină învinsă hărțuită aș vrea asupra morții o victorie să nu mai fiu de ea înlănțuită. și timpul mă ține în ringul de box din toate părțile mă

ascult rapsodii cu Secret Garden duetul face un spectacol fermecător pianul și vioara sunt un cuplu monden întreg lirismul lor este înălțător. în muzica lor viața se afirmă cu viziuni adânci

m-au trezit zorii cu zâmbete pe buze iau versul în brațe și dansez cu el îmi pare uneori spirit de menestrel înveselește timpul și gânduri confuze. pe partitura zilei diezii și

și totuși iubirea doare câteodată când valuri de suspine vuiesc în adâncuri când frenezia zilei este suspendată când credința pierde mirabile tâlcuri. și totuși iubirea îngroapă extaze când

bătrânețea mi-a adus suferință și chin dar oaza de liniște mi-a fost inoculată noaptea înstelată e ca un baldachin peste nesomnul meu de floare exaltată. dincolo de agonie un extaz

momente de poveste alături de cei dragi îmi motivează inima doar să iubesc consfințite de stele albastre și magi gândurile mele jubilează, zâmbesc. mă scufund în vrajă cu Celin Dion melodia

apreciez mai mult o plimbare pe-afară să admir tăcută cireșii înfloriți aș vrea s-aud în parc iscusită fanfară să mă strecor ușor printre îndrăgostiți. e primăvară își prezintă simfonia cu

pictez ilustrații cu flori de câmp veselă le montez în rame aurii îmi pare câteodată că timpul e tâmp și îmi așează-n cadru norii fumurii. frumusețe măreață e lanul cu maci în care domnesc

iubirea e resort al existenței mele umple întunecimile cu străluciri de stele vibrații sonore trezesc viori în mine ardori muzicale cu dansul să se-mbine. dulce melancolie pe unde mă

convoiul morții e adus de covid dar mi-am făcut asigurări de viață credință va învinge virusul perfid floarea speranței crește măreață. viața e o luptă cu mii de reprize dar iubirea îmi da

nu te voi uita iubite niciodată iubirea noastră nu va fi erodată ochii mei înlăcrimați te plâng cât aș vrea în brațe să te strâng. îți veghez înălțarea la cer cu rugăciuni trimise în eter să

am conexiuni cu cerul magice revelatoare știu că niciodată nu mă va lăsa la greu urc cu nădejde Golgota îndrumată de soare spre Iisus Hristos spre bunul Dumnezeu. și luna mă veghează ca o mamă

în poiana cu narcise veseli fluturi zburdă aerul se primenește în ambient pastoral eu descriu zeci de emoții pe frunze de leurdă bucuria se extinde peste decorul floral. s-au trezit din

jumătatea fericirii s-a sfârșit și sufletul îmi este doar o jumătate ce-a mai rămas din el este răvășit suferind în neagra singurătate. nu credeam să sufăr din iubire mi-am pierdut odorul

ești adierea din noaptea nedormită și te întreb dacă îți este dor de noi sufăr în tăcere părăsită uimită că ne despart nori negri și ploi. să te visez mi-e dorința nebună să mă mai ții în

ploaia albastră mă uimește mereu pe firul ploii lin înfășor emoții un cântec se-nfiripă în sufletul meu să mă însoțească pe drumul vieții. ecoul bucuriei cu ploaia dansează un curcubeu se

la sfârșitul lunii Mai în anul 2021, după plecarea soțului meu în lumea de dincolo a celor drepți, pentru ca să mai alin, să reduc durerea, tristețea, singurătatea mi-am luat o cățelușă cu vârsta de