FLOARE PETROV

universul îmi oferă magice lecții de viață și mi-a dăruit mereu tot ce am avut nevoie soarele stelele luna să luminez mă învață și să răspândesc în lume emoții de bună voie. colțul meu de lume

în muzica vremii îmi găsesc refugiu un adagio absolut la bătrânețea grea părți din viață lunecă în solfegiu reflexe afective scurse dintr-o stea. muzica zilei un avânt grațios spre lumea pură

e suferință-n lume până la refuz și moartea pune la tot pasul capcane înăbuș oftatul într-un sunet difuz și agăț bucuria cu șapte arcane. parcă Dumnezeu stă cu spatele la noi și sfinții sunt

eu nu sunt superficială în iubire mă mlădiez pe ea precum o floare vibrațiile inimii absolută trăire senzații ondulate pe raze de soare. evadez în poezie din coșmarul sumbru obsesive emoții să

sunt poet cuvintele-mi sunt arme să alung moartea din lumea chinuită să nu o mai las speranțe să sfarme dorința mea pură-i forță nebănuită. lumea mea răscolită de viruși mortali îmi provoacă

mi-e dor de-mbrățișările de la prieteni de vorbele cu tâlc la un pahar de vin acoperiți de faldurile flucșilor lumeni să ardem în raze pandemie și chin. mi-e dor de-o serenadă cu chitare de un

melancolia iernii mă transfigurează mă simt un porumbele pe-un ram golaș dorul de normalitatea mult durează și suflet îmi cere o clipă de relaș. tristețe amară cum să lupt cu tine? mă ții

aș vrea să mă scald în roua dimineții și apoi să dau timpul înapoi să retrăiesc cu tine magia tinereții nebunia iubirii s-o împărțim la doi. doruri ca fluturii îmi străbat ființa ușoară

uneori aș vrea să fiu un fulg să mă topesc în palma ta iubite intrând în sânge iubirea s-o promulg în lumea ta nimeni să nu mă uite. te-am iubit cu ardoare și-n vis farmecul iubirii noastre să

milionară în vise și dorințe îi dau lumii aportul fundamental transform în credință bizare neputințe sunt ultimul boem sentimental. nu îmi tratez destinul superficial dezleg mistere și extrag

cochetez cu fericirea în rochia nouă mi-au înflorit bujorii în obraji din ochii stelelor cad boabe de rouă la curtea regală rătăcesc printre paji. e seară de bal și dansez menuet cu prințul

eliberez mintea de gânduri stresante compun o baladă pentru dragostea mea trec prin istorie andante andante emoțiile curg ca apă din cișmea. în zbor de pasăre dorul îl înnod să plece ca vântul

cred în mine și în tot ce iubesc cu universul meu trăiesc în armonie cu romantism poetic mă mândresc și vrea-u ca-n tinerețe să fac o nebunie. pe coama vântului să cuceresc văzduhul să fac

optimistă în roz romantică în verde port rochia violet brodată cu dantelă nostalgia oranj în zare se pierde și cumpăr fericirea cu roșie cartelă. perle de visare port în decolteu fluturi de

cad din cer fulgi ușori delicați soarele e ascuns după norii de plumb sunt copleșită de fiori fermecați speranțe magice în suflet incumb. fluturi de zăpadă se lipesc de ferestre să-mi

cântă chitara mea cântă cu foc să nu te pierd pe calea renunțării în lumea rapsodiei ți-am făcut loc un loc de magie în inima țării. cântă trubadure cum știi mai bine să uit că vremea asta e

seară de povești lângă șemineu emoțiile curg precum un fluviu versul meu face prin lume turneu vibrează vulcanic ca un Vezuviu. cântecele inimii energic răsună ceaiul cu miere sângele

semnele timpului vorbesc de optimism și bunăstare nu e loc de deznădejde nu e loc de întristare e vremea libertăților și-a viselor mărețe luminile speranței strălucesc pe fețe. în țară mea

urc treptele divinizării spre Hristos am la stânga îngeri și la dreapta sfinți mi-au dat înțelepciune și harul sfătos mi-au făcut zestre ca bunii părinți. cu principii de credință am făcut un

pe spirale de gânduri cuceresc emisfere universul nu-i orb nici mut și nici surd spectacol de lumini vreau să îmi transfere să prefacă-n pulbere sentimentul absurd. iubesc în amintiri în vis în

exist prin iubire sursă de înălțare elenul sufletul pur cerul mi-l oferă cunoașterea extind prin învățare a tot ce este sacru în emisferă. adâncimea dragostei mi-o dă cuvântul și muzica

visez o seară de dans cu un crai să nu simt apăsarea bătrâneții oablă conturând magia colțului de rai cu romantice emoții țintuite pe tablă. nu îmi voi trăda iubirea veche vreau să încerc un

ninsoarea întregește spectacolul iernii copacii îmbracă straie de argint s-au pus pe creații poeții eternii găsind calea de-a ieși din labirint. peste ogor se-așterne plapumă de zăpadă să-i

nu am uitat fiorii dragostei în mare când în părul nostru se juca zefirul n-am uitat iubite a iubirii chemare cu obrazul roșu ca trandafirul. n-am uitat tandrețea nopților albastre alintul tău