FLOARE PETROV

în spiritul speranței fac demonstrații vreau și optimismul să-l concretizez natura mă cheamă prin mii de ilustrații deseori și fericirea o cosmetizez. adevăr de minciună separ cu

se antrenează armele din loc in loc, un dedesubt italic vrea să scuipe foc, Doamne, nu lăsa furia groazei să emane lavă, e Terra în pericol, unica Ta sublimată slavă, cind zei nebuni conduc cu

concep poezia din suflet spre suflet o răspândesc mereu în lume voioasă sunt ca un clopot de turn cu răsunet melancolia mea este melodioasă. nu am remușcare atunci când scriu dau și

din cunoaștere derivă adâncimea iubirii realități pătrund progresiv în ființă romantismul cromatic în oglinda culorii mă face suavă în portocaliu roz în dorință. conștiința divină convertește

credința izbăvește vijelii din gândire formează umerii pe care se reazemă lumea se clădește pe raze trece prin oglindire doinește în adâncuri își cântă prospețimea. iubirea întărește viața o

povești de iubire duios îmi șoptești la ceas de seară când stele surâd în cântecul lunii armonie nutrești departe de-ntunericul aspru perfid. ne acoperă tandru noaptea de opal visele se înalță

țara mea de speranțe țara mea de doruri dai lumii mirene elanuri de prosperitate azi ești sărbătorită cu calde onoruri să domnești prin doine de serenitate. azi îți face cinste parada

împart cu poeții aerul romantic măcinând tristețea sub piatra de moară urc pe acoperișul cerului semantic visul cel mai pur care mă împresoară. mai toarnă-mi vin mai cântă-mi lăutare să gust

mă relaxez în acorduri de jazz lumina pe chip nu face grimase șterge cu răbdare lacrimi pe obraz ridicând din tâmple gânduri prețioase. mă închin la Soare mândru demiurg deschid inima dorurile

sunt un romantic care rătăcesc prin lumea basmelor prin lumea viselor fericiri mă asaltează că pot să iubesc că mă îndrept mereu pe calea astrelor. ca un curcubeu mă înalt la cer născut din

drumul către astre nu mi-l încurcă nimeni nu-i rănesc pe semeni nu mă iau la harță îmi descriu destinul din scoarță în scoarță și mă îndestulez cu flucșii lumeni. de când mă știu mi-e sete de

nu mă cert cu norii nu mă cert cu vântul culeg sentimente ca pe un snop de spice drumuri în viață mi le-a deschis cuvântul anotimpuri lirice mi-au fost propice. când tu mă strângi în brațe

cred în mine și în tot ce iubesc cu universul meu trăiesc în armonie cu romantism poetic mă mândresc și vrea-u ca-n tinerețe să fac o nebunie. pe coama vântului să cuceresc văzduhul să fac

compun pentru iubire versatilă rapsodie și dansez cu vântul un magic tango aerul e parfumat și îndulcit de-o rodie raze solare îmi pătrund în ego. pentru iubire pot face sacrificii doar să o

întru în lumea poeților focoși se luptă cu ideile condeiul se încinge mândri la pene ca niște cocoși cântă trezirea când noaptea se stinge. minunați visători versatili trubaduri ei fac cu

sufletul meu cuprinde minunile lumii și primăvara cu splendoare mă seduce în codrii de doină au înflorit salcâmii mă amețește mireasma lor dulce. mă întâmpină cu triluri privighetori în

eu nu generez nimănui conflicte mă rog pentru lume și pentru planetă respect toate legile nu fac delicte răspândesc în Univers emoții de poetă. mă străduiesc mereu să fiu pozitivă să găsesc la

iarna-i îmbrăcată în mantie de ceață e postul plăcerilor cu aromă de tămâie e vremea când colinde se învață protejați de Luna cu chip de lămâie. luceafărul iubirii razele își ninge peste

trăiesc cu poezia mea senină la fericirea veșnică nutresc m-a pătruns și dragostea divină în credința sfântă vreau să cresc. plutesc prin lumină diamantină cuprind universul cu sonetul

sunt mulțumită cu-al meu suflet de femeie totul în viață am trăit căci mult am iubit m-am frământat și m-am aprins ca o scânteie scumpă e lumina ce mă urcă în infinit. am trăit miracolul dintre