Poezie
reverberații de lumină
1 min lectură·
Mediu
reverberații de lumină vin din viitor,
îngerii iubirii mi-au deschis o cale,
să cuprind cu visul cerul ctitoritor,
azi s-au înseninat frământări epocale.
da, voi pătrunde și în necunoscut
cu credința mea adunată din stele.
vreau viitorul lumii să fie plăcut
multiforme emoții să extindă rețele.
să nu mai plângă Dumnezeu în mine
când tristețea de ziduri se izbește,
liniștea sufletească să mă domine
noaptea să văd și Luna că îmi zâmbește.
dorurile să-mi pară nectar din stamine,
când Soarele îmi spune că mă iubește.
031.164
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- FLOARE PETROV
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
FLOARE PETROV. “reverberații de lumină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/floare-petrov/poezie/14168494/reverberatii-de-luminaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Prea mult patos. Ce nevoie să aibă viitorul de această mărturisire? Dumnezeu plânge în artiști, nici chiar așa. Versuri tare exagerate. Abia spre final, cu soarele și luna se naște un tablou literar. Insistați pe descriere, nu pe monologul liric cam trufaș.
0
Nu e rău,
”liniștea sufletească să mă domine
noaptea să văd și Luna că îmi zâmbește.”
Dar pe aici se poate plusa... În rest, rimă, ioc-noroc, dar nu e chiar așa de rău...
”liniștea sufletească să mă domine
noaptea să văd și Luna că îmi zâmbește.”
Dar pe aici se poate plusa... În rest, rimă, ioc-noroc, dar nu e chiar așa de rău...
0
D-le Irinel, din câte știu poezia de cea mai bună calitate se scrie cu pasiune la cel mai înalt nivel și da Dumnezeu plânge deseori în oamenii de cultură.
0
