Poezie

Verigă de-argint

1 min lectură·26 februarie 2017

Mediu

Undeva,... pe-o masă, 'ntr-o seară,

Lăcrima o verigă de-argint

Cu singuru-i ochi și-mprejuru-i

Amintiri legănau suspinând.

Din genele ei se revarsă

Triste luciri de bilanț –

O rază de lună adastă

Uitată-n veriga de lanț.

E caldă încă și vie

Dar știe că mâine va fi

Doar veche și trist-amintire

A vremilor ce vor veni.

Simbol al ideii de sferă –

Ce vrea să-ntrupeze un tot –

Un tot ce-i de fapt o himeră

Pe care s-o-ngrop nu mai pot.

Uitată, în semn de adio,

Ai fost, verigă de-argint!

Prea trist-amintire-mi rămâi

Și nu știu cum să te-alint.

E noapte târzie și-afară

Se-aud gunoieri măturând...

Ei mătură-n liniște strada

Iar eu te mângâi și ...plâng.

Drag-amintire-mi vei fi...

Mă crede, prea trist sunt să mint.

Din tot ce-am avut, am rămas

Doar cu tine...verigă de-argint.

00932

Flesner Petru Iulian. “Verigă de-argint.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/flesner-petru-iulian/poezie/14103730/veriga-de-argint

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.