Poezie

Domnita,

1 min lectură·8 februarie 2017

Mediu

Stihurile dăruite nu sunt de prin cărți furate

Ci din suflet răsărite căci de tine-s inspirate...

Nu-s vorbe meșteșugite cu pricepere și har

Ci din patimă născute și ți le ofer în dar

Nu ca să-mi măsori talentul sau să-mi critici aspru rima

Ci să afli că-s bolnav și doar tu-mi porți bolii vina -

Vină... fără nici o vină căci lăsat de Dumnezeu

E frumosul să aprindă patima în jurul său...

Și ce vină poți să ai dacă ești așa frumoasă

Iar eu atât de naiv încât să îți cad în plasă!?

Acum, sufăr și mă chinui... ard de patimă și dor

Iar tu-mi predici „echilibrul afectiv interior”

Și, intenționat, confunzi chinul patimilor mele

Cu-n sindrom neurologic ce mi-ar face doar belele

Și te joci precum pisica cu mosorul pe sub masă

Arătându-te când tandră când că, nici măcar, nu-ți pasă...

De-i așa, ei bine,...lasă!

001.056

Flesner Petru Iulian. “Domnita,.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/flesner-petru-iulian/poezie/14102802/domnita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.