Poezie

De-atatea ori

1 min lectură·5 februarie 2017

Mediu

Ne-am despărțit de-atâtea ori

Că nici nu mai țin minte...

Știu doar cum tot ne împăcam

Și ne iubeam și sărutam

Mai mult ca înainte.

Și ne-am certat de-atâtea ori

Jurând că e ultima oară

Dar parcă-n ciudă ne făceam -

Ne tot iubeam și ne certam

În fiecare seară.

Ne-am supărat de-atâtea ori -

Nu le mai știu la număr -

De câte ori am suspinat

Și am oftat și lăcrimat

Celuilalt pe umăr.

Și ne-am iubit de-atâtea ori

Și-n grabă și în tihnă -

De parc-apoi am fi murit

Și tot așa - la nesfârșit,

Uniți, fără odihnă.

Și - însfârșit! - de-atâtea ori

Ne reînapoiam spășiți

Căci sufeream de dor prea crunt

Și nu puteam răbda prea mult

Viața despărțiți.

Ne este dragostea prea mare -

Până și-n somn ne dă fiori...

Așa că leapădă, de-o parte,

Teama care ne desparte,

Draga mea, de-atâtea ori.

00959

Flesner Petru Iulian. “De-atatea ori.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/flesner-petru-iulian/poezie/14102660/de-atatea-ori

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.