Poezie

Si-nainte, si-napoi...

1 min lectură·5 februarie 2017

Mediu

Zâmbind discret și cu mult har -

Cu glasul miere și venin,

Tu mă saluți protocolar

De câte ori ne întâlnim.

Cu nonșalanța unei viespi

Te joci cu inima-mi bolnavă -

Și nu mai știi cum să mă-nțepi -

Să-ți spun mai des că...îmi ești dragă.

Apoi te faci că-ți pare rău

Și mă dezmierzi și mă alinți -

Îmi zici că-s fraier, dragul-tău,

Iar eu te cred și-mi ies din minți.

Tăciuni aprinși par ochii tăi

Când „mă privești printe uluci” -

Atât de calzi și-atât de răi

Sunt, deopotrivă și mă-ncurci!

Ne ferim de toți și toate

Parc-am fi leproși, ciumați,

Când, de fapt, nu suntem, poate,

Decât ,,un pic înnamorați”!

N-aș vrea și totuși ne-mpresoară -

Printre fugarele priviri -

Aceiași tristă înserare

Ce-o vom păstra în amintiri.

Mai e puțin...La despărțire

Aș vrea să te sărut dar tu...

Tușești și spui că ești bolnavă

Și că-n astă seară...Nu!

„Poate mâine sau la vară -

Când mi-o trece - e mai bine! -

Pentru cei din jurul nostru,

Poate că și pentru tine...”

În sec - și de astă dată -

Înghit, iar, și dezolat

Iau mașina către casă -

Rămânând „neconsolat”.

001.011

Flesner Petru Iulian. “Si-nainte, si-napoi....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/flesner-petru-iulian/poezie/14102656/si-nainte-si-napoi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.