Poezie
..Și-ai să crezi
gînduri ...
3 min lectură·
Mediu
Deschide-ți inima-nchistată...
Iubirii tale dă-i lumină -
E poate-acel ,,A fost odată,...”
Care nicicând n-o să mai vină.
Puțini sunt cei aleși de soartă
Să întâlnească-n viața lor
Iubirea sinceră lăsată
Ca dar De Sus oamenilor
Și, tu, când simți că naște-n tine -
Atât de sinceră și pură -
O zăvorăști printre suspine
C-o teamă lașă și obscură?!
Sunt mult prea mulți aceea care
Din viața asta se petrec
Fără să-și afle „jumătatea” -
Tânjind, mereu, după Întreg!
De n-o primești când se oferă
Cu-adevărata ei splendoare -
Ai să trăiești c-o efemeră
Speranță-n „data viitoare...”
Þie-ți place aventura
Mai ales de-i amoroasă
Dar (necoaptă ești!) nici gura
N-o dai cât ești de fricoasă.
Ce știi tu despre iubire
Și cunoști despre amor
Este ce-ai văzut prin filme
Sau pe la televizor.
Iar iubirea și amorul
Nu se-nvață, dragă fată,
Tot privind televizorul
Ci, trăind, concret, în viață
Fără calcule meschine
Și măsuri de-asigurare
Ci-mpărțind și rău și bine
Cu dorul care mă doare.
Nu-i un semn de slăbiciune
Să împărtășești iubirea
Celui care te dorește
Căci aceasta ni-i menirea
„Dragostea adevărată
E-nțeleaptă, altruistă -
Arde ca să încălzească
Nu distruge ce există!”
Așa că, fetiță dragă,
Ia-ți, te rog, inima-n dinți
Și trăiește fără teamă
Jarul clipelor fierbinți...
Este tot ce ne rămâne
Nouă - celor de sub soare -
Din periplu-acesta sumbru
Printre zile-ntregi amare
Care par că vor să stingă
Orice vis, orice speranță...
Și de gât o să ne... strângă
Într-o bună dimineață
Și-o rămâne-n urma noastră,
Poate, doar o amintire
Care, palidă și-aceea,
Peste-un timp o să expire.
Și din tot ce-a fost și este
Și ce poate va mai fi
Între noi doar o poveste
Va rămâne...ca să știi!
Ei, dar, uite, că bat câmpii
Când de fapt vroiam să-ți spun
Că-s îndrăgostit de tine
Și, de dorul tău,... nebun!
Că privirea ta mă cheamă
Când gurița mă alungă -
Mâna-mi când o strângi în palmă
Gura-mi vrea să te ajungă
Și, tu, te ferești într-una
Dar de ce te mai ferești
Dac-atunci când iese luna
Tot la braț cu mine ești?!
Și mă-ntrebi mereu de vorbă...
Și te faci că nu m-auzi,
Aruncându-mi printre gene
Vraja ochilor tăi cruzi.
Până când o să reziste
Inima-mi înnebunită
S-o tot duci cu vorbe goale
Când 'i-e dor și e dorită!?
Nu te mustră conștiința
Că nu lași să se cunoască
Două inimi ce credința
Au că-ncep să se iubească!?
001.044
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Flesner Petru Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 405
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 88
- Actualizat
Cum sa citezi
Flesner Petru Iulian. “..Și-ai să crezi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/flesner-petru-iulian/poezie/14102647/si-ai-sa-creziComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.