Poezie

Fulgul de nea

Marturisire

1 min lectură·3 februarie 2017

Mediu

Închipuiți-vă, dragi prieteni,

că priviți pe geam

și mă vedeți plutind

- parașutat din nori...

că mă așez, încet,

pe-o ramură de brad

și, molcom, îmi aștept

sfârșitu-n calde zori.

Mă spulberă, zburdalnic,

în jocu-i vesel vântul

și-mi mut-așezământul

aiurea prin troieni...

iar, eu, neputincios,

supus, ascult de dânsul

și-alerg fără vre-o țintă

prin frigul albei ierni.

Mă-nghesui în bulgări

să-i distrez pe copii,

mă topesc și îngheț

devenind un cristal

pe care aleargă

părinți și copii

desenând arabescuri

și flori de mărgean.

În noaptea albastră

- diamantin –

lucesc în zăpadă,

mirifică stea.

Foarte micuț

- un filigram -

mă cunoașteți cu toții:

-Sunt Fulgul de Nea!

00946

Flesner Petru Iulian. “Fulgul de nea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/flesner-petru-iulian/poezie/14102581/fulgul-de-nea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.