Flavia Muntean

mai scriu un poem – e bine să am cu ce aprinde focul

a treia noapte - le mai cântă mirilor numai un țânțar

ședința de luni - ah, să fii omidă prin flori de liliac ...

primul lor sărut - după un timp umbrela se-ntoarce la ei

pescuit la somn - firul se-nfășoară lin în jurul bărcii

polei pretutindeni - cântecul cocoșului tot neterminat

floarea de lotus - nu-i chip s-o cuprindă noaptea fără lună

adio haiku: răsuflarea mânzului îmi gâdilă ceafa

iar părăsită - cu câtă grijă pune luna la murat

ultima babă - se strâng toți norii într-un fluture alb

vremea gripelor - picură și nasul statuii din parc

cartea de bucate - pe ultima pagină aroma ploii

arșița nopții - o umbră își târăște umbra în pustiu

azil de noapte - ocolesc umbrele care mă ocolesc

las jos creionul – nici un cuvânt să nu atingă luna de toamnă

dulăul bătrân – ploaia caldă-i sporește codrul de paine

martie, în zori - o furnică scapă din cartea cu povești

liniștea amiezii - ciocârlia cântă într-un cer neștiut

ploaie ușoară – moșul caută lung în fumul țigării

noapte de toamnă - poveștile fratelui meu mai pline de miez

iarnă la zoo – nervura unei frunze înțeapă luna

valea îngustă - o frunză își schimbă locul în vânt

luna subțire – se depărtează și ea cu frunzele toamnei

arsiță mare – a secat și butoiul cu bere din beci