haiku (las jos creionul)

luna sus pe cer
și creionul în penar -
toți ai casei dorm.

dar iată că Flavia nu doarme. Atinge, cu privirea, luna. E bine că ne comunică și nouă, cu tastatura

geamul inghetat -
doua muste se plimba
sub luna plina :)

îți citesc de ceva vreme creațiile și te felicit pentru talentul real pe care-l ai, dar oare crezi că poți rezista ispitei o lună întreagă?

Toamna din ramuri -
rămân desenele ei
gravuri în creion.

Cu simpatie, Sorina.

că în acest caz este vorba de un meta-haiku, un haiku care, folosindu-se de trucul cunoscut al etalării sfielii contemplative, vorbește de fapt despre cum se face un haiku. Ajuns în fața obiectului evocat, călare pe creionul-vehicul, autorul, ca și cititorul, trebuie să-l abandoneze tocmai pentru a se dedica experienței directe și exclusiviste a obiectului. Nealterate și nedenaturate de excesul cuvintelor.

Keneth Yasuda spune despre demersul autorului: "Scopul său este de a reda obiectul așa cum îi apare în unicitatea lui, fără referință la altceva decît el însuși - lucru care se întîmplă acolo unde sfîrșește viziunea și începe activitatea intelectuală - astfel ca el să nu poată fi niciodată confundat cu vreun alt obiect decît el însuși."

Sorina, o luna rezist, dar cu greu. Iti multumesc pentru cuvintele frumoase, sa stii ca e mai mult incapatanare decat talent. Dupa luni de exercitiu le nimeresc ceva mai des :)

Corneliu,
ok, azi va fi ziua Kenneth Yasuda, ma bucur ca ai amintit de el.