E noapte si e frig. Atmosfera din camera e incarcata de neliniste, chiar de ura si dispret... Televizorul merge, si parca nu face decat sa incarce si mai mult aerul acesta plin de diverse mirosuri:
Moartea... sfarsit si inceput...
Sau inceputul unui sfarsit?
Dar fie e sau nu un inceput,
Ea e mereu u8n drum spre necunoscut
Si, practic ca un nou-nascut,
Incepi sa faci primii pasi: intai
In mijlocul naturii, unde totul se contopeste cu ceea ce exista in jur, culorile parca se pierd intr-un neant al extazului, al necunoscutului si al intunericului. Zapada neagra acopera copacii
Pierduta printre firele de praf,
Uitata printre stropii de apa
Este amintirea ta.
De ce te-ai purtat asa?
De ce nu ai stiut sa fii
Precum mi te-am imaginat?
Acum nu mi-a mai ramas
Decat crucea
Singura-n noapte, te caut mereu
Si nu te gasesc, iubitul meu...
Simt in aer parfumul tau
Ce face sa-mi fie tot mai rau.
Stiu, am gresit, si-acum cer ajutor noptii,
Si, daca nu m-ajuta, poate
Gandul imi zboara
Spre o frumoasa seara,
Cu o luna plina,
Si noi eram impreuna.
O dulce amintire...
O scurta regasire
A ceea ce a fost candva...
Undeva... cu cineva...
un cineva la care
Candva, undeva, era un suflet
Care a stiut sa ma invete
Sa iubesc.
Dar el s-a pierdut, s-a spulberat
Cum vantul spulbera nisipul.
Asa s-a dus si acest suflet
Cand asupra lui s-au abatut
Biserica trista se-nalta spre cer
Inconjurata de moarte si de stafiile
Celor ce au fost candva oameni,
Si acum sunt numai tarana.
In noapte, stele si luna palpaie reci,
Parca vestind
