Poezii

Moartea... sfarsit si inceput... Sau inceputul unui sfarsit? Dar fie e sau nu un inceput, Ea e mereu u8n drum spre necunoscut Si, practic ca un nou-nascut, Incepi sa faci primii pasi: intai

Pierduta printre firele de praf, Uitata printre stropii de apa Este amintirea ta. De ce te-ai purtat asa? De ce nu ai stiut sa fii Precum mi te-am imaginat? Acum nu mi-a mai ramas Decat crucea

Singura-n noapte, te caut mereu Si nu te gasesc, iubitul meu... Simt in aer parfumul tau Ce face sa-mi fie tot mai rau. Stiu, am gresit, si-acum cer ajutor noptii, Si, daca nu m-ajuta, poate

Gandul imi zboara Spre o frumoasa seara, Cu o luna plina, Si noi eram impreuna. O dulce amintire... O scurta regasire A ceea ce a fost candva... Undeva... cu cineva... un cineva la care

Candva, undeva, era un suflet Care a stiut sa ma invete Sa iubesc. Dar el s-a pierdut, s-a spulberat Cum vantul spulbera nisipul. Asa s-a dus si acest suflet Cand asupra lui s-au abatut

Biserica trista se-nalta spre cer Inconjurata de moarte si de stafiile Celor ce au fost candva oameni, Si acum sunt numai tarana. In noapte, stele si luna palpaie reci, Parca vestind