Felix Onofrei

Piedestal de izvoare matricola poetei... OANEI STREINU CERCEL Stai cuminte-ntre doua mari siluete Cecetand maretu-ti Univers din tine

8 Martie Prin primaveri din Martie purtati-va pasii Femeilor,iubite si mame de-a pururi Fie-va viata senina,usoara si casta, Sa ne-nvatati iubirea,drumul-n viata! De va

lume sic,rochii de seara,cravate,papioane, insirata academic intr-un amfiteatru semicerc si stele totdeauna ordonate universal valabil in teorie. scena:oaza in nisip:fundal:fete morgane. ingenua

vor corbii vor corbii sa planeze peste glia inghetata sa profaneze munci asidui de planeta prinsa in crustele din ce in ce mai fine,zapada incita simturi de practicieni pe

in combinatia lugubra a fericirii sunt singur cu mine asteptand zorii gandul patrunde domol peste visuri golind continutul simtului inaltarii; lasi prada nesomnul meu durerii

Devorat de cotidian aproape am omis ca exista speranta; totusi tu mi-ai aratat intotdeauna ca dragostea este foarte importanta iar juramintele iubirii ca si promisiunile firesti sunt litera

răsăreai într-un ținut îndepărtat dulce moldav dintr-un pântec de femeie aleasă mărite bard ducând în frunte seculare lumini și rime doinind Poete Mihai codrului ode închinai , femeie iubind pana

decolau adesea într-o cutie de tablă , de sticlă , deasupra căreia elicea elicoidală dădea năvală peste intemperii cu fală. duceau cu ei instrumentare sanitare-n trusă de multe ori cărau

m-adoarme visul copilei mele ce râde necontenit și-și îngaimă juma\' de nume... alint ființe imaginare cu care pe la scuaruri fac îndelungi peripluri, rit, mit. magie din cântec solitar de cuvânt

adânca hrubă te-nfioară cu întunecime , umezeală , lipsa de aer din ventilație te apasă și negrii pereți , claustrofobie... patria cere în centrale și case cărbune în hrubă

de pe creasta neagră, vulcanică și stearpă salt de rândunică făcui prin gaura neagră; eram de cobalt cu aripi imense de platină în încercări de reîntoarceri în timpi de negură poposeam în

Talazurile marii m-arunca spre reflux Tresar nitel atins de incolora meduza Pe valuri ma avant plin de emotii Ma simt liber,descatusat inspir Vapori sarati improscati de avant de brate.

noli me tangere un ou la indemana-mi si-un alt pretins tata indeamna pisica s-adulmece pisica fiarta; ciocolata,borcanul cu lapte si fuga mea;cam cracanat se

Alaltăseară, așa era, o fostă seară față de cea precedentă în care m-am gândit la tine, o seară cu iz primă- văratec, ai sunat fantomatic la interfonul meu(ca în unele din versurile mele) și

Pe-atunci existența ta îmi îngreuna viața de necunoaștere; Totul:viață, șoaptă, munți, mări și flori inexistente, Cu vălul pe pleoape zăream în ceață indefinită frumusețe. Pe-atunci inexistența ta

cobor scara sufletului meu nu mai ating liane_doare nu mai ating varfuri in urcare; pe scara sufletului meu sunt presarati graunti de sare ce stapanesc iubiri amare;

tremur de palida frunza atinge maiastra glia albastra,zbiciuita din nouri suvoi; muscata mea infloreste timid in uscata glastra tomnatic flacau gust dulcele must si voi a da replici

Desfasurari de vis Alerg prin zi,activitati banale. Respir un aer umed,rece; In cord aud o tainica chemare Iar sufletul incet percepe. Prin fotoni mii de

Adanc daca cobor in mine Caut farama de lumina S-aud ecouri intrinseci De muzica vibranta,calda. Redescopar in colt de suflet Game,muzica de rasunet In