Poezie

Piedestal de izvoare

matricola poetei

1 min lectură·3 februarie 2003

Mediu

matricola poetei... OANEI STREINU CERCEL

Stai cuminte-ntre doua mari siluete

Cecetand maretu-ti Univers din tine

Faci introspectii mature_primaveri putine.

Nu incurca logica ta_intuitii feminine.

Esti piedestal inconjurat de roze_trecute.

Un trandafir nascut care se mai naste.

Dar fara gene de tepi,doar catifelate

Si fine,placut mirositoare petale.

Oare te-ntrebi daca lumi cerceteaza frumusete?

Avem timpul necesar sa acoperim totul?

N-ar trece anii,dragostea-n efemer...

Adorand versuri am perpetua tot ce e etern.

Fata-ti blanda dar hotarata...

Iar fruntea ta ce-mprastie in jur

Icoane facute de-a gata_OM iubesti;

Indoiala fruntii sale de-a dreptul risipesti.

Unde ti-alearga spiritul prin stele

Batranii ti-au spus comorile lumii

Iar pasii tai s-au scaldat in lumina;

Trec zilele_dar imbogatite stihuri nasti.

Ai blandete,un suflet bogat dezvaluit.

Adormi si te trezesti scriind cuvinte

Ce ti le sopteste un inger in somn.

Unii ar trebui sa traga aminte la slove

Mai au de rascumparat greutati,nevoi

Din veacurile apuse dar renasc

Edenic ca si tine_suava copila

_mai intelesi devin in rima

Iar galcevi nu-si mai au rost...

Nemuritori,prin definitii,aveti acum copii!

Etern ti-e gandul,proliferand incantatii;

Piedestal de izvoare-n vers tu revii!

001.816

Felix Onofrei. “Piedestal de izvoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/felix-onofrei/poezie/35892/piedestal-de-izvoare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.