Gata, nu ne mai jucăm

- Gata, nu ne mai jucăm. - De ce? - Eu sunt bătrîn și tu tînăr. - Hai, te rog, vezi că pînă acum tu m-ai rugat să ne jucam. - Da, dar atunci tu erai mai bătrîn și era altfel. - Și eu m-am jucat cu tine, nu-i așa? - Așa e. - Te-am lăsat să mă privești în ochi... și ce te mai speriai. Te-am lăsat să mă atingi. - Te vedeam în fiecare zi. - Apoi, cînd te-ai făcut mai mare ai uitat de mine. - Așa e, mi se făcuse frică. - Acum eu sunt tînăr și tu bătrîn. - Acum aș vrea să nu te fi întîlnit. - Acum eu sunt tînăr și aș vrea să mă uit în ochii tăi. - De ce? - Acum nu mi-e frică de tine. - Vorbești de parcă pînă acum ți-ar fi fost. - Tremuram cînd te vedeam. - Cînd? - Cînd erai copil. - Ș-acum? - Acum aș vrea să te ating. - Și eu aș vrea să nu te fi întîlnit niciodată. - Ce frică mi-a fost să te ating pînă acum, zise Moartea și ieși din cameră.