Mediu
Ne oprim pe marginea drumului. În față e o fîntănă. Îngerul îmi face semn să aștept. E cu mult mai înalt decît mine. De undeva de sus apar și alți ingeri. Se strîng în jurul fîntînii și unul coboară găleata. Cînd o ridică e plină cu oameni.
Mi-e frică să-l întreb. Îngerul așteaptă pîna ceilalți pleacă apoi se apropie de fîntîna. Îl urmez.
- Ti-e sete, mă întreabă?
Mi-e frică să-i răspund.
- E limpede apa, îmi spuse zîmbind, vrei?
023676
0
Tu ai vrut ori n-ai vrut ?
”El ți-ar fi dat apă vie”(Ioan 4/10)
Un gând la care citez din Bossuet:”Viața omeneasca este asemenea unui drum al cărui capăt este o prapastie mare……trebuie sa inaintăm mereu…totuși ne mângâiem ca din când în când întâlnim obiecte ce ne distrează,ape curgătoare, flori ce trec.Ne mângâiem fiindcă luam cu noi câteva flori în treacăt pe care le vedem cum se vestejesc în mâinile noastre de dimineata până seara”