Mi-e dor
să-mi susuri lângă tâmplă,
să-mi greierești în ierburi
cântecul de stele
iubirilor primele
cu miros de fân și zmeură
noaptea,
când dorm în năvoade apele
și tu
numai tu
îmi curgi
Dacă te-aș fi așteptat
mult, mult și îndeajuns,
n-ai fi venit.
(Vezi, sunt Toma Necredinciosul ...)
Așa...am fugit puțin în viață,
am gustat, dar nu mult
pentru că totuși
te așteptam pe
Aș vrea să te mângâi, suflete
pe norii aceia descrețiți din gânduri
noian de fulgere ninse
în ochiul de piatră al secundei.
Nu doare depărtarea de tine,
e ca o mirare de înger solemn
o aripă
În locul tău coboară steaua
până la mine
și lungă-i calea dorului,
nespusă,
neumbrită,
în umbra pământului;
poate doar
într-un colț de cer
desenată pe Calea Lactee.
Mai știi...
iți cântam
F