Tablou impresionist

M-am trezit de devreme azi pentru a picta asemnea lui Monet un rasarit de soare,

Lumina, umbre, soare.

Undeva in departare soarele renastea din nou,

Cu el renastea si in mine dorinta de a picta ceva nou,

Clocoteam ca si el, arzand intens si parca incercand sa accentuez

Aceasta nastere furtunoasa a soarelui.

Eram doar eu si el,

Rosu descompus de albastru,

Violet descompus de portocaliu,

Totul se invartea, se amesteca,

Soarele se renastea, culorile se luptau,

Pensula abia tinea pasul acestei lupte intre culoare si renastere,

Era liniste aici jos,

Dar atata forfota acolo sus,

Verdele copacilor adormiti, care acuma se trezeau,

Estompa lumea nuantata de sus.

Pictam si culorile continuau sa se lupte,

Acum era violet, dar imediat acesta se transforma intr-un albastru pur

Joc de lumini si umbre si culori si renastere

Totul s-a oprit,

Cerul si-a revenit,

Soarele a renascut,

Iar culorile s-au impacat,

Numai pe panza mea au ramas doar pete de culoare,

Emotia s-a dus, parca nimic nu mai are farmec fara un soare care se naste din nou si o batalie apriga de culori.