Dragostea mea,
M-ai chemat subtil de atâtea ori, fără deranjezi,
Ai așteptat indelung, cu răbdare nemarginită,
Cu bratele deschise, cu inima in palme,
Voiai doar să-ți simt căldura iubirii tale
Sub ochiul blând al razei dimineții
În adierea primăverii vieții
Se pleacă firul ierbii amețit
De dor, de drag și de iubit.
Un tânăr verde crud abia ivit
Se-npotrivește vântului de
Într-un ceas a transformat
Gheața de suflet damnat
In mireasmă adorată
De placeri transfigurata
Tremurîndă, apasatoare
Subfebrila îmbrățișare
Doar cu-a inimii chemare.
De departe te-am
Știu că toate lucrurile au un sfărșit
Stă în firea noastră să prevedem finalitățile
Astfel se nasc eșecurile și împlinirile
Astfel ne construim viețile.
Când soarele naște ziua prin lumină
Stă
Când tot universul e închis în mintea mea
Iar dragostea lumii e prizonieră în mine
Aroma frumuseții îmi înseală simțurile într-o breșă
Cât un strop de emoție
Suficient însă sa asigure
Ce e iubirea?
Chiar, cine știe?
O simți cum te prinde
O simți cum te-nvie
Un gând care naște
O privire furată
Și ochii ce cheamă
Iubire ți-arată
Dorința te poartă
Pe culmi de
