Calul troian

Ai abandonat, credcă temporar, tranșeele versului clasic dar , cel născut de multă vreme este prezent și pe aici, dar cu priceperi mai reduse.
Nu știu gramatică dar remarc absența totală a virgulelor.O fi o întâmplare sau chiar așa este?
Pe fond.
-Dragostea lumii prizonieră în mine- sună bine.Mai jos am parcurs acel- însă să- care cred că ar fi bine să-l ierți.
Spațiul și timpul claustrate, care pot evada, ai putea să le tratezi, de exemplu, ca pe un yin și yang ,în desprindere și apoi în refacere sau o altă abordare mai profundă.
Disiparea în infinit poate fi speculată prin contopirea ta , gest cu gest, sărut cu sărut, pentru fiecare element al nesfârșitului. Încearcă să imaginezi din ce nimicuri e construit infinitul și dăruiește-te fiecăruia, disipându-te.
Unul din nimicuri ar putea fi ascuns în spatele unei umbre de miros curat și rece, umbră a unui fulg de zăpadă.Lacrima rotundă de parfum a zambilei ce clipește din spatele umbrei unui fulg,în cădere produce declicul entru remodelarea lumii.