Doamne dragostea mea
Dragostea mea, M-ai chemat subtil de atâtea ori, fără deranjezi, Ai așteptat indelung, cu răbdare nemarginită, Cu bratele deschise, cu inima in palme, Voiai doar să-ți simt căldura iubirii tale
Indrăzneală
Sub ochiul blând al razei dimineții În adierea primăverii vieții Se pleacă firul ierbii amețit De dor, de drag și de iubit. Un tânăr verde crud abia ivit Se-npotrivește vântului de
Îngerul meu
Într-un ceas a transformat Gheața de suflet damnat In mireasmă adorată De placeri transfigurata Tremurîndă, apasatoare Subfebrila îmbrățișare Doar cu-a inimii chemare. De departe te-am
Trup și suflet
Știu că toate lucrurile au un sfărșit Stă în firea noastră să prevedem finalitățile Astfel se nasc eșecurile și împlinirile Astfel ne construim viețile. Când soarele naște ziua prin lumină Stă
Calul troian
Când tot universul e închis în mintea mea Iar dragostea lumii e prizonieră în mine Aroma frumuseții îmi înseală simțurile într-o breșă Cât un strop de emoție Suficient însă sa asigure
Ce e iubirea? (Cheia e la tine!)
Ce e iubirea? Chiar, cine știe? O simți cum te prinde O simți cum te-nvie Un gând care naște O privire furată Și ochii ce cheamă Iubire ți-arată Dorința te poartă Pe culmi de