Poezie

Trup și suflet

1 min lectură·10 februarie 2011

Mediu

Știu că toate lucrurile au un sfărșit

Stă în firea noastră să prevedem finalitățile

Astfel se nasc eșecurile și împlinirile

Astfel ne construim viețile.

Când soarele naște ziua prin lumină

Stă în puterea noastră să cercetăm zările

Astfel știm unde suntem în lume

Astfel stăpânim depărtările.

Când glasul pruncului care se naște

Se-nalță loc între semeni să-și facă și nume

Undeva un cântec sfârșește, poate nedrept

Lăsând alor săi amintirea că a fost pe lume.

Și ce-ar fi dacă într-o zi am pluti

Fiind doar suflete pierdute-n larg, adunând doar impresii

Senzații bune sau rele am păstra și am fi

Străvezii de propriile noastre înălțări sau depresii.

Fără trup sau nume, realizări sau hotare

Privindu-ne chiar noi cărți de vizită am fi

Și ce-am adunat în inimi: iubire, blândețe

Cinste, smerenie, milă comori s-ar numi.

Atunci când zilele se duc ca și gândurile

Când viețile trec succedând anotimpurile la infinit

Rămân în eter făurind amintirea doar sufletele

Căci ce sunt ele nu are sfarșit.

001.295

Evelina Dobre. “Trup și suflet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/evelina-dobre-0034588/poezie/13970997/trup-si-suflet

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.